Owl...

Si ii capturez privirea atroce.Ma misc si ma urmeaza si ea.Nu pierd contactul vizual.Inca cativa pasi si ma lipesc de gemul imens , ce-mi tine loc de perete.Stiind ca privirile insistente asupra bufnitei mele luara sfarsit , m-am intors ca sa vad marele oras.New York , vazut dintr-un apartamente de la etajul 87.Imi lipesc palmele ca un mic copil si gust agonia statornica in acet oras , privind oameni care strabat trecerea de pietoni.Rosu.Urmeaza o serie de injuraturi si o consultare cu ceasurile lor scumpe.Un om , mai rotofei ce-i drept , isi face curaj si inacerca sa treverseze strada , insa este asaltata de calxonurile insitente a unui taximetrist obranit.Fara a fi deamagit , omul isi daduse seama ca isi riscase degeaba viata ca sa ajunga unde trebuia sa fie la ora asta.Se da inapoi , intregandu-se in multimea din spatele lui.
O pata de culoare , un alb pur imi taia calea privitri.Geamul rece se aburi.Mai multe bilute coborau in zbor , razlete , zgarie norul.Si din ce in ce mai multe incepura sa zaboveasca in aer , pana facura contact cu asfaltul.Topiti , plini de speranta , fulgi inca isi mai faceau aparitia , sperand ca vor cuceri spectaculosul oras pana la apusul soarelui.
-Da Bu-hu-hu.rostesc calma catre bufnita mea alba.A venit vremea ta.Poti sa-ti faci de cap.
Parasesc geamul , panorama impresionanta ,  si deschid cusca bufnitei mele , lasand-o libera prin apartament.Neindemanatica , darama o vaza , agata peredelele si dupa isi dadu curs zborului : iesi fix pe balcon si dusa fu.Departe de mine , cautandu-si singura un drum propria in viata.

Lacul

Stiu ca este scurta , stiu ca este stupida , insa ceva ma retine sa o sterg.

Fata isi arunca toate hainele si ramase in chiloti.Isi puse mana pudic peste sani si se pregati sa sara in apa.Destul de rece , mai rece decat briza de dimineata , era relaxanta.Aceasta incepu sa inoate inspre fundul apei.Acolo vazu tot felul de plante , imbarligate pe corpurile unor persoane decedate.Cel putin ce mai ramase din ele.Incearca sa tipe , insa ii iese tot aerul din gura si lesina , cazand in bartele unui schelet.

Le fake me.

Si daca as ruga universul sa-mi dea pace , mi-ar da?Toata nefericirea acaparata pe parcursul anilor s-ar evapora , lasandu-mi dresptul sa fiu fericita?Sunt fericita , intr-un mod fals si trecator.Zambetul este doar un reflex al chipuli."plansul....imi plange inima G. , ochi mei nu mai pot face asta.tot chipul meu s-a obisnui cu prefacutul sunt bine.pana si acum , pe cea mai trista si superba melodie ranjesc.un ranjet plin de tristete si de durere , care denota doar...o falsa fericire.".Intelegeti?Acel periodic sunt bine m-a facut dura , inchisa si minciunoasa cu mine insami.Sensibilitatea mea....este ca o suflare de vant.Rara , aproape inexistenta.Nu , nu ma mai consider un monstru , deoarece nici o data nu am fost , ci doar o piatra.Aruncata , ajunge undeva , insa fara lupta sta intr-un singur loc.Nemiscata si neclintita.In voia sorti.

Eu.Din nou.

Acum cateva zile a fost ziua blogului.Un an.Doamne.Nu am cuvinte.Imi vine sa plang , sa plang atat de tare...Imi era dor sa scriu , insa nu am gasit subiecte.Nu am gasit timp.Nu am gasit ambitie , ambitia mea de scorpion.Pe care inca o am si sunt sigura de asta.Sunt mai dura , mai inchisa , mai originala , mai....mai eu.Stiu ca nu suna bine , da asa sunt.Am invatat sa nu mai tin la orcine.Sa nu mai sufar cand frunza hotaraste sa paraseasca copacul.
Ieri am patinat din nou.Si a fost bine , prea bine.M-am ragasit in viteza gheti , in alunecare , in curbele prea scurt luate si in impiedicaturile tipice mie.
Nu stiu ce vreau sa spun.Imi era dor sa scriu.Si imi este dor de tin.Stii tu cine.Mi-ai amintit ca astazi este ziua blogului.Si mi-am dat seama ca nu m-ai uitat , in ciuda ca eu am trecut peste.Da , imi este enorm de dor de tine , da am prieteni noi.Care sunt geniali.Behaim in autobuz , glumim, ne distram si facem lucruri pe care nu le-am facut nici o data cu tine.
Imi vine sa plang....in  sfarsit.
Vantul bate precum lacrima-mi curge.Si cristalele de sare curg in jos catre pieptul care face efort.Calmeaza-te papusa , viata e mult mai dura decat vreo tu sa o simti.