I am a pheonix

Il vad cum isi i-a zborul , cum planeaza lent prin pestera noptii , privind stelele cu ochii pierduti.Nu ma mintise.Niciodata nu m-a mintit.Pur si simplu am fost atat de realista incat nu am putut sa vad partea plastica , creativa , nerealista a lumii.Am fost o snoaba.
Isi inclina corpul in jos si porneste ca o sageata.Vantul ii ravaseste parul atuncandu-l in toate directile , ca niste ace de arici.Bluza cachi i se lipeste de piept , palantonii alunecandu-i peste glezne.Nu-l mai puteam vedea.Iesise din campul meu vizual.Ma trantesc pe marginea stancii si-l zaresc din nou.Aripile lui ca de pheonix straluceau in lumina luni.Veni si isi propti picioarele in fata mea , apoi isi puse mana pe spatele meu si imi ridica picioarele.
-Zbor!am tipat eu incantata.Nu-mi vine sa cred.Zbor!am tipat din nou.
-Da , zbori.Eu zbor.Pasarile pheonix zbuara.a facut el o piruete aratandu-mi pasarile ce ne inconjuara.Emily...
-Imi rostesti numele prea frumos.Imi pare rau ca nu te-am crezut.
-Insa esti singura care ma crede acum.
-Spune-mi din nou despre...asta.l-am mangaiat eu pe aripi.
-Proverb : cand luna isi anunta venirea , soarele lucreaza la culorile penelor uni pheonix , le picteaza si le usuca , apoi pasarea pheonix are rol de ale lacui.Procesul nu-i nici lung , nu-i nici greu....
-Dar este o intreaga ghicitoare.
-Exact.Aripile nu vor fi vazute de muritori dupa aparitia soarelui , iar zborul v-a fi luat pana ce luna va aparea iar.Deslusitul veznicilor aripi , zi sau noapte , doar un mut ti-l poate trada , doar un orb ti-l poate picta , doar o iubirle ti-l poate da.Tu ai datoria de-al calcula.