Ochii blazini i se ridicara din pamant.Nu mai simtea frica.Fata isi dadu parul negru pe dupa umar si incepu sa mearga pe podul instabil , construit din lemn putrezit , dupa omul care ii capturase sora.Isi intinse bratele asemenea unei adevarate gimnaste si isi indrepta spatele , dupa isi muta balerinul ca prim pas.Contiunua cu mai multa incredere , facu pas cu pas pana vazut ca omul ii iesise din cadrul ei vizual.Facandu-si avant , bratele gratioase i se transformasera in arme de lupa ce dadeau forta corpului , iar varfurile picioarele controlau traiectoria ei.Se avanta si mai tare prin padure dupa om.Crengile uscate se auzeau pognind sub talpile ei.Impuscatura.Glonutul trecu fix pe lnaga umarul ei , facad-o sa pice in spatele unui copac.Speriata , fata stranse puternic copacul intre palme si se inclina intr-o parte ca sa vada atacatoru.Ochii albastrii ii devenira ca de pisica.Incerca sa-l gasesaca din scurte ochiade , insa nimic.Zona era goala.Nici barbatul , nici sora ei nu mai erau acolo.Isi propti capul de trunchiul copacului.
Iar ii pierduse urma surori sale.Trebuia sa o ai de la capat.Sa o gaseasca din nou , sa incerce sa o salveze si sa esueze.Insa de data aceasta era prea hotarata.Isi vroia sora ianpoi cu orice pret , chiar daca isi risca propria viata.
Si incepu iarasi sa alerge prin padure pentru a-si salva sora.
sâmbătă, 21 iulie 2012
marți, 10 iulie 2012
Draga Blogule ,

Oare este doar o pana de idei?Atunci cand scriitori se pierd pe ei insusi?
Poate sunt acea fata indragostita care uita de tot?...Ne , nu suna a mine.
Poate doar este o perioada in care nu mai compun pentru ca .... trebuie sa existe un motiv adevarat.
A venit vacanta si nu mi-a mai stat capu la scris.
Blogule , de ce incep sa bat inspre patetic?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)