Negru.Doar negru.

Negru.Negru era tot ce puteam vedea.Culori , umbre , artifici -nimic.Toate se defineau printr-un simplu si mohorat negru.Raze de soare , culori neon , eclipse de soare -nimic.O culoare plina de tristete si regrete.Stele , lanterne , becuri -nimic.Un refugi al ochilor deschisi sau inchisi.Luminite de craciun , ecrane tactile , tuburi de culori -nimic.O viata bazata pe contactele fizice.
Incep sa ma misc prin casa.Imi intind mainile si pipai ce-mi iese in cale : un fotoliu , masa din sticla , tocul usi si trec mai departe.Pasi cu pasi facuti incet.Atingeri rabdatoare pana ma impiedic de ceva.Nu pot recunoaste forma.Il incercuiesc cu amprente si totusi nu stiu ce este.Il aduc la nas ca sa-l miros.Platic.Ceva din plastic lasat pe podea.
Ma ridic si ma sprijin de tocul usi , insa ma las in jos plangand.Nu stiam ce era chestia aia si nici nu aveam cum sa aflu.Nu aveam cum sa aflu cum arat , in ce dugheana locuiesc si cum imi arata prieteni.Culorile aruncate zgomotos pe cer numite artifici ramaneu o taina.Nu aveam cum sa o patrund sau sa o aflu.
Clipesc de cateva ori.Tot negru.Mereu v-a fi negru.
Simt o atingere calda pe mana mea.O retrag rapid , insa , regretandu-mi gestul de mai devreme ; frica inexplicabila , imi cuibacesc buricele degetelor in culcusul palmei acestuia.

Scuzati-mi neinspiratia :)

Ma uit atenta la el.Il admir din toate unghile , ii masor toata perfectiunea , tot ce are mai bun el.Cu un gest rapid isi muta bretonul intr-o parte.Un reflex doar.Ochi lui negri se aseaza in ochi mei.Imi era dor de privirea lui inocenta.Acei ochii mari si migalaiti.....
Ma ridic de pe stana de piatra unde imi era scris numele si ma reped la el.Incerc sa-l iau in brate , sa-l strang puternic , sa nu-i mai dau drumu nici o data , insa trec prin el.Nici nu ma observa.Nu ma simte.Incer din nou si din nou...pana un plans isteric ma bufneste.Si vad si cum lui ii curge o lacrima nevinovata.Cu fata la piatra unde am stat zaresc  un nemarginit de pietre.
-Marilen , Jon , Azra...incep eu sa le citesc prenumele tuturor.
Il vad cum lasa o floare la piatra mea si dupa vrea sa plece.Ma grabesc sa-l prin de mana si , prin minune , reusesc sa-l opresc pentru doua secunde.
-Bria?rosteste acesta nedumerit.