Scuzati-mi neinspiratia :)

Ma uit atenta la el.Il admir din toate unghile , ii masor toata perfectiunea , tot ce are mai bun el.Cu un gest rapid isi muta bretonul intr-o parte.Un reflex doar.Ochi lui negri se aseaza in ochi mei.Imi era dor de privirea lui inocenta.Acei ochii mari si migalaiti.....
Ma ridic de pe stana de piatra unde imi era scris numele si ma reped la el.Incerc sa-l iau in brate , sa-l strang puternic , sa nu-i mai dau drumu nici o data , insa trec prin el.Nici nu ma observa.Nu ma simte.Incer din nou si din nou...pana un plans isteric ma bufneste.Si vad si cum lui ii curge o lacrima nevinovata.Cu fata la piatra unde am stat zaresc  un nemarginit de pietre.
-Marilen , Jon , Azra...incep eu sa le citesc prenumele tuturor.
Il vad cum lasa o floare la piatra mea si dupa vrea sa plece.Ma grabesc sa-l prin de mana si , prin minune , reusesc sa-l opresc pentru doua secunde.
-Bria?rosteste acesta nedumerit.