Amanda.

Fata se apropie.Ochii castanii , destul de sugestivi , luara o forma de miare.Buzele arcuite se deschisera pentru a rosti o frantura de cuvinte , insa nu iesi nimic.Vantul ii batea prin parul lung , de culoare castanie , usor suvitat , care curgea lin pe langa chipul nedumerit , de o forma ovala , purtand doi obraji nu foarte proeminenti . evidentiati prin doua riduri de expresie , trandafirii.
Corpul zvelt ii era aplecat intr-o parte , umerii fiindu-i incretiti si spatele drept ca o scandura ; Prin bluza mulata i se observa sira spinarii.
Scutarandu-si capul isi ridica lantul gentii ,prin miscari lente si repetate , si si-l atarna din nou pe umar , strangandu-l cu unghiile scurt-taiate , cu colturi patratoase , vopsite cu un portocaliu fosforescent.
Pica din nou in melancolie.Sprancenele , acum arcuite , conturau ochii micuti , chiorati.Se uita dupa o persoana , care venea inspre ea.Chipul i se relaxa , in ciuda corpului care deveni incordat.Isi inoda degetele si isi propti conversul alb in vard , tremurand usor.
Aceasta imbratisa strans persoana.
-Mi-ai lipsit.sopti fata cu o voce domola , pe un ton grav.
Zambetul ascuns pe dupa gatul persoanei i se oglindea in ceas.