Eram afara in linistea
pasarilor.Cantau si totodata creau linia melodica a fericirii
mele.Vantul imi incretea parul meu drept.Obrajii mi se inroseau de
atata ras.In jurul meu erau copii care faceau mult zgomot , dar eu
eram intr-un cerc unde depanam amintiri.A inceput sa ploua.Picaturile
imi distrugeau cercul si ma trezeau la realitate.Copiii insotiti de
adulti plecau : ma lasau sa ma bucur singura de furtuna.As fo vrut sa
ma alatur in valsul copaciilor , sau sambaul florilor multicolore ,
dar n-as fi vrut sa sperii praful din parc.M-am aruncat ca un ninja
din leagan.As fi vrut sa aterizez in frunze , dar am picioare si nici
nu exista mormanul verde din mintea mea(si totusi inca o
amintire).Imediat s-a creat o perdea de ploaie.Tot acolo eram
acultand noul cantec : tunetele si traznetele.Aparea o umbra din
ploaie : prietena mea.Avea doar un contur si in rest se vedea ploaia
prin ea.Imagiantia mea vroia sa nu fiu singura martora la aceasta
furtuna.
Cred ca ai telent la astfel de descrieri!! Bravo
RăspundețiȘtergere<3
multumesc mult :D.Si tu ai talent , cu cat scrii mai mult.Cel mai bine te pricepi la pozi.
RăspundețiȘtergere