(Ne)Vinovat

-Karima.intinse araboaica mana infasurata in mateasea neagra.

-Theodor.Incantat.

Araboaica schimba niste priviri cu barbatul din fata ei.Era predestinata intalnirea lor.Nu era o simpla coincidenta.Intalnirile lor spontane , din ce in ce mai dese , schimbul de priviri nevinovat , chipul lor parca pierdut si pacatos ce nu se putea stapani din a urmari fiecare gest al fiecaruia.Si nimic nu mai putea opri atractia dintre ei.

Ochii ii picara pe telefon.Sunetul specific I-phone.ului le deranja confesiunea tacuta , linistea zgomotoasa , mintea goala si plina de ganduri , intalnirea mult asteptata.Se retrase de pe trecerea de pietoni si raspunse.

-Da iubitule.se auzi vocea rece a femei , dupa discutia fu neauzita.

*

O domisoara inalta si subtire , imbracata in uniforma hotelului unde era cazata , se apropie de aceasta si ii intinse o foaie scrisa de mana.Printre lacrimi si suspine o despacheta si incepu sa citeasca :

“Draga mea Karima ,

Stiu ca nu este bine cea ce fac , insa fiinta ta m-a captura de-a dreptu.

Vreau sa stiu daca simti acleasi lucru.Daca si inima ta bate mai

tare cand ma vede , daca fiecare cuvant adresat mie il gandesti de o mie de ori

inainte de-al rosti , daca stomacul ti-e inghitit de fluturi cand ma vezi ca zambesc.

Te astept la camera 501 , etajul 7.Sper sa nu ma insel.

Cu drag , al tau Theodor.”

Femeia nu mai rosti nimic.Insfaca hartia si-si ridica fusta incat sa poata alerga.Fugi prin holul hotelului , printre oameni , angajati si copii.Fugi pe scari , langa balustrade si pe holidoare.Fugi pana se lipi de usa lui.Apasa instinctive manerul si dadu buzna.Sari pe el si-l saruta.

Dormise la el in brate , dupa plecase sa se schimbe.Cobora si luara masa , se plimbasera prin parc si se oprira la o cafenea.Si dupa se intoarsera la el in camera.Asa continuara zile bune.Zi dupa zi simplele glume , imbratisari , dragalaseni facut alaturi de el o satisfaceau.

Theodor o lua pe sus si o invarti , creand un cerc din fuasta ei albastra pana in pamant , dupa o saruta si ii zambi dulce.Se apropie de ea si ii dadu jos hijabul de pe cap , aruncandu-l in lac.

-Theodor , ce faci?se incrunta aceasta punanu-si mainile pe cap.

-Iti dau libertate.

Barbatul se apropie si ii desfacut coda , aranjandu-i parul cret pana la brau.

-Niciodata nu as fi stiut ca esti atat de frumoasa.

-Theodor , da-mi baticul.rosti aceasta raspicat.

-Mai zi o data Theodor.ii lua acesta pometi intre palme.

-De ce?

-Pentru ca imi induiosezi inima cand rostesti “r”-ul tau rarait.zambi barbatul.

-Theodor…ii raspunse la rugaminte , suflandu-i incet aerul in fata , primind in schimb un sarut.

*

Karima combora din lift.In maini purta doua sticle de sampaie Dom Perignon Rose si o punga de cadou.Azi implinisera o luna de cand erau impreuna.O schimbase.O invatase ce este iubirea , iar ea la randul ei ce este obligatia.O eliberase din a mai fi dama de companie a unui afacerist.

Se pozitiona in fata unei oglinzi si-si sterse tusul scurt , isi aranja buclele imense si-si ridica topul crem.Se mai ruja o data si porni catre horidor.Linistea se perturba odata cu primirea unui mesaj de la sotul ei :”Surprinza!”.Il ignora si , ajunsa in fata usi , isi baga telefonul inapoi in plicul corai , asemenea sandalelori cu toc.

Ridicand privirea din geanta vazut boi barbati solizi si surpriza.

-Draga mea , o lua acesta in brate , s-a terminat totul.Luati-o.tipa acesta , in timp ce femeia scapa sampania , lasand ca mirosul ei dulce sa inmiresemeze holul.

Aceasta incerca sa se zbata , sa fuga , sa urle , insa nu reusi.Plansa , luata pe sus de barbati , batu in usa lui Theodor.Fara a observa cineva , acesta iesi si o vazu luata de acele matahale.Vru sa mearga dupa ea , insa nu indrazni.Stia ca o v-a rani mai rau.Fara de vlaga , aceasta sopti :

“Te iubesc.”

                                                     

Amanda.

Fata se apropie.Ochii castanii , destul de sugestivi , luara o forma de miare.Buzele arcuite se deschisera pentru a rosti o frantura de cuvinte , insa nu iesi nimic.Vantul ii batea prin parul lung , de culoare castanie , usor suvitat , care curgea lin pe langa chipul nedumerit , de o forma ovala , purtand doi obraji nu foarte proeminenti . evidentiati prin doua riduri de expresie , trandafirii.
Corpul zvelt ii era aplecat intr-o parte , umerii fiindu-i incretiti si spatele drept ca o scandura ; Prin bluza mulata i se observa sira spinarii.
Scutarandu-si capul isi ridica lantul gentii ,prin miscari lente si repetate , si si-l atarna din nou pe umar , strangandu-l cu unghiile scurt-taiate , cu colturi patratoase , vopsite cu un portocaliu fosforescent.
Pica din nou in melancolie.Sprancenele , acum arcuite , conturau ochii micuti , chiorati.Se uita dupa o persoana , care venea inspre ea.Chipul i se relaxa , in ciuda corpului care deveni incordat.Isi inoda degetele si isi propti conversul alb in vard , tremurand usor.
Aceasta imbratisa strans persoana.
-Mi-ai lipsit.sopti fata cu o voce domola , pe un ton grav.
Zambetul ascuns pe dupa gatul persoanei i se oglindea in ceas.

Irealitate

Pic.Simt cum pic deasupra albeti ce ma defineste.Incerc sa plec , sa parasesc locul , insa gramezi de forme nedefinite , exact ca mine , ma ingroapa balnd.Si ma lasa sa ma sufoc , incoltita de alte albeti nevinovate.Ma agit , tremur si plang.Frica imi invadeaza inima.Imima-mi ce nu am mai simt-o pana acum.
Agitat de bataile acesteia , reusesc sa echlibrez situatua , sa o cantaresc , iesind la supfratata.Vad cum capat maini , picioare , chiar si chip?Insa sunt impletite doar dintr-un alb , un alb fildesiu cu o mica stralucire , ce parca atinge speranta.Speranta de umanitate.Si ce cuvant bizar!
Absorb atent tot ce am devenit.Parul lung , construit din siroaie subtiri , facute din gheata , chipa sapat in zapada , brate lungi si fine , acoperite de haine inghetate deasupra corpulu-i ireal , parca furat , lucioase si alunecoase.Intr-o clipa totul ia culoare : parul blond , obraji trandafiri si chiupul portocaliu.
Zambesc , ma agit , fac piruete si nu ma opresc.Zbenguiala , toata starea dr euforie mi sr alunga prin simpla topire a tot ce devenisem.Pic langa cei ce-mi sunt asemenea.
-Buna prietene , a fost ata de buna irealitatea?

Renunta

Fata se dadu in spate.Nu vedea cale de iesire.Isi pierduse orice speranta.Pierduse tot ce pretuise pana acum.Si nu mai avea nimic la care sa tina.Se pierduse pe siesi.Inca putin si se lipi de peretele plin de mucegai , isi lipit pieptul de ghenunchi si-si lasa mainile in spate , intr-o balta de apa din cauza umezitati.Isi ridica strategic ghenunchiul , se incorda , hotarata sa lupte , insa renunta.Nu avea sanse.Era prea puternic.
Se uita la chipul sau negru constituit din doi ochii negri , atat de negrei incat nu iti puteai trece privirea asupra lor , buzele groase , rosi si muscate , pline de coji , nasul stramb , cu o taietura pe tot parcursul sau si , apoi la corpul sau butuganos , tot transpirat si gata de atac.
Barbatul se aporopie de ea , o trase de par in sus , zambindu-i cu dinti sparti si galbeni ,simtindu-se invingator.Insa ea nu se lasa.Putea sa-l enerveze doar.Putea sa joace un joc psihologic.Putea sa incerce macar din nou.
-Iti pute gura.rosti aceasta cu capul aplecat in jos.
Primi o palma.
-Nu o sa vina dupa tine.Nu s-ar risca.rasea acesta dispretuitor.
-Bestie.rosti printre dinti si-l scuipa.
A doua palma.
-Crezi ca o sa te scape?se apopie de urechea ei.Te-a uitat deja.
-Te-a uitat mata la olferinat si acum te rascoli si te revolti?!pufni aceasta scarbita.
A treia palma.
-Frate , tu nu ai ce face cu mana?rostia aceasta , picand pe joc.
Cu vederea incetosata , cu simturile miscoarate , fu atenta la lupta omului cu un baiat.Un baiat brunet , cu par mai lung , imbrecat in negru.Doar atata putea defini din toata lupta , din care jumatate nu intelese.Barbatul ceru iertare , ceru mila , insa fu omorat rapid.Baiatul veni catre fata si o ridica.Vru sa se zbata , vreu sa fie lasata in pace , insa nu avea destula energie ca sa riposteze.Si inchise ambi ochi.
-Constance , trezeste-te , sunt aici.rosti acesta , insa nimic.Constance am venit dupa tine cum ti-am promis.spuse acesta speriat.Constance.....
-Insa ai venit prea tarziu.rosti o voce de femeie.Lasa-ma sa o duc la casa ei.Nu mai lupta , ai pierdut deja.
-Pleaca de aici....marai acesta.
-Ai pierdut.sopti aceasta.Pentru prima oara trebuie sa o lasi balta.

Negru.Doar negru.

Negru.Negru era tot ce puteam vedea.Culori , umbre , artifici -nimic.Toate se defineau printr-un simplu si mohorat negru.Raze de soare , culori neon , eclipse de soare -nimic.O culoare plina de tristete si regrete.Stele , lanterne , becuri -nimic.Un refugi al ochilor deschisi sau inchisi.Luminite de craciun , ecrane tactile , tuburi de culori -nimic.O viata bazata pe contactele fizice.
Incep sa ma misc prin casa.Imi intind mainile si pipai ce-mi iese in cale : un fotoliu , masa din sticla , tocul usi si trec mai departe.Pasi cu pasi facuti incet.Atingeri rabdatoare pana ma impiedic de ceva.Nu pot recunoaste forma.Il incercuiesc cu amprente si totusi nu stiu ce este.Il aduc la nas ca sa-l miros.Platic.Ceva din plastic lasat pe podea.
Ma ridic si ma sprijin de tocul usi , insa ma las in jos plangand.Nu stiam ce era chestia aia si nici nu aveam cum sa aflu.Nu aveam cum sa aflu cum arat , in ce dugheana locuiesc si cum imi arata prieteni.Culorile aruncate zgomotos pe cer numite artifici ramaneu o taina.Nu aveam cum sa o patrund sau sa o aflu.
Clipesc de cateva ori.Tot negru.Mereu v-a fi negru.
Simt o atingere calda pe mana mea.O retrag rapid , insa , regretandu-mi gestul de mai devreme ; frica inexplicabila , imi cuibacesc buricele degetelor in culcusul palmei acestuia.

Scuzati-mi neinspiratia :)

Ma uit atenta la el.Il admir din toate unghile , ii masor toata perfectiunea , tot ce are mai bun el.Cu un gest rapid isi muta bretonul intr-o parte.Un reflex doar.Ochi lui negri se aseaza in ochi mei.Imi era dor de privirea lui inocenta.Acei ochii mari si migalaiti.....
Ma ridic de pe stana de piatra unde imi era scris numele si ma reped la el.Incerc sa-l iau in brate , sa-l strang puternic , sa nu-i mai dau drumu nici o data , insa trec prin el.Nici nu ma observa.Nu ma simte.Incer din nou si din nou...pana un plans isteric ma bufneste.Si vad si cum lui ii curge o lacrima nevinovata.Cu fata la piatra unde am stat zaresc  un nemarginit de pietre.
-Marilen , Jon , Azra...incep eu sa le citesc prenumele tuturor.
Il vad cum lasa o floare la piatra mea si dupa vrea sa plece.Ma grabesc sa-l prin de mana si , prin minune , reusesc sa-l opresc pentru doua secunde.
-Bria?rosteste acesta nedumerit.

Owl...

Si ii capturez privirea atroce.Ma misc si ma urmeaza si ea.Nu pierd contactul vizual.Inca cativa pasi si ma lipesc de gemul imens , ce-mi tine loc de perete.Stiind ca privirile insistente asupra bufnitei mele luara sfarsit , m-am intors ca sa vad marele oras.New York , vazut dintr-un apartamente de la etajul 87.Imi lipesc palmele ca un mic copil si gust agonia statornica in acet oras , privind oameni care strabat trecerea de pietoni.Rosu.Urmeaza o serie de injuraturi si o consultare cu ceasurile lor scumpe.Un om , mai rotofei ce-i drept , isi face curaj si inacerca sa treverseze strada , insa este asaltata de calxonurile insitente a unui taximetrist obranit.Fara a fi deamagit , omul isi daduse seama ca isi riscase degeaba viata ca sa ajunga unde trebuia sa fie la ora asta.Se da inapoi , intregandu-se in multimea din spatele lui.
O pata de culoare , un alb pur imi taia calea privitri.Geamul rece se aburi.Mai multe bilute coborau in zbor , razlete , zgarie norul.Si din ce in ce mai multe incepura sa zaboveasca in aer , pana facura contact cu asfaltul.Topiti , plini de speranta , fulgi inca isi mai faceau aparitia , sperand ca vor cuceri spectaculosul oras pana la apusul soarelui.
-Da Bu-hu-hu.rostesc calma catre bufnita mea alba.A venit vremea ta.Poti sa-ti faci de cap.
Parasesc geamul , panorama impresionanta ,  si deschid cusca bufnitei mele , lasand-o libera prin apartament.Neindemanatica , darama o vaza , agata peredelele si dupa isi dadu curs zborului : iesi fix pe balcon si dusa fu.Departe de mine , cautandu-si singura un drum propria in viata.

Lacul

Stiu ca este scurta , stiu ca este stupida , insa ceva ma retine sa o sterg.

Fata isi arunca toate hainele si ramase in chiloti.Isi puse mana pudic peste sani si se pregati sa sara in apa.Destul de rece , mai rece decat briza de dimineata , era relaxanta.Aceasta incepu sa inoate inspre fundul apei.Acolo vazu tot felul de plante , imbarligate pe corpurile unor persoane decedate.Cel putin ce mai ramase din ele.Incearca sa tipe , insa ii iese tot aerul din gura si lesina , cazand in bartele unui schelet.

Le fake me.

Si daca as ruga universul sa-mi dea pace , mi-ar da?Toata nefericirea acaparata pe parcursul anilor s-ar evapora , lasandu-mi dresptul sa fiu fericita?Sunt fericita , intr-un mod fals si trecator.Zambetul este doar un reflex al chipuli."plansul....imi plange inima G. , ochi mei nu mai pot face asta.tot chipul meu s-a obisnui cu prefacutul sunt bine.pana si acum , pe cea mai trista si superba melodie ranjesc.un ranjet plin de tristete si de durere , care denota doar...o falsa fericire.".Intelegeti?Acel periodic sunt bine m-a facut dura , inchisa si minciunoasa cu mine insami.Sensibilitatea mea....este ca o suflare de vant.Rara , aproape inexistenta.Nu , nu ma mai consider un monstru , deoarece nici o data nu am fost , ci doar o piatra.Aruncata , ajunge undeva , insa fara lupta sta intr-un singur loc.Nemiscata si neclintita.In voia sorti.

Eu.Din nou.

Acum cateva zile a fost ziua blogului.Un an.Doamne.Nu am cuvinte.Imi vine sa plang , sa plang atat de tare...Imi era dor sa scriu , insa nu am gasit subiecte.Nu am gasit timp.Nu am gasit ambitie , ambitia mea de scorpion.Pe care inca o am si sunt sigura de asta.Sunt mai dura , mai inchisa , mai originala , mai....mai eu.Stiu ca nu suna bine , da asa sunt.Am invatat sa nu mai tin la orcine.Sa nu mai sufar cand frunza hotaraste sa paraseasca copacul.
Ieri am patinat din nou.Si a fost bine , prea bine.M-am ragasit in viteza gheti , in alunecare , in curbele prea scurt luate si in impiedicaturile tipice mie.
Nu stiu ce vreau sa spun.Imi era dor sa scriu.Si imi este dor de tin.Stii tu cine.Mi-ai amintit ca astazi este ziua blogului.Si mi-am dat seama ca nu m-ai uitat , in ciuda ca eu am trecut peste.Da , imi este enorm de dor de tine , da am prieteni noi.Care sunt geniali.Behaim in autobuz , glumim, ne distram si facem lucruri pe care nu le-am facut nici o data cu tine.
Imi vine sa plang....in  sfarsit.
Vantul bate precum lacrima-mi curge.Si cristalele de sare curg in jos catre pieptul care face efort.Calmeaza-te papusa , viata e mult mai dura decat vreo tu sa o simti.

Stai.Intoarce-te.Saruta-ma.

Si se intoarce.Ochii ei violeti ii intalnesc ochii lui caprui.O lacrima fina ii curge pe obraz , lasand in urma o dunga transparenta.Buzele ii tremurapentru un fremat.Un lucru dedicate lui , pe care nu-l poate auzi nici ea.Baiatul se apropie si o prinde de soldul subtire , cat o aschie , si ii lipeste bazinul de al ei.Fata il impunge , il loveste cu pumni in piept , insa nu indrazneste sa-l loveasca cu putere.Ii acapareaza mainile si o linisteste , dupa ii da suvita casatanie pe dupa ureche.Se apropie sa-I sopteasca ceva , insa incepe sa-I sarute ureche.Si buzele I se muta catre gat , catre obraz si se opresc asupra buzelor ei crapate.Fata vazant ca nu are rost sa riposteze il sarut.Ii stranse fata intre plame si isi lipi apasat buzele de buzele lui.Nu-I putea rezista.Il iubea prea mult ca sa-l lase sa plece acum  , sau chiar sa se retraga ea acum.Jocul lor continuase asa de mult incat devenise o rutina.Aceste certuri neinsemnate , care apareau din minusculte motive , cuvintele aruncate gresit , spuse doar la nervi cu care se ranisera.Totul era o greseala.

-Imi pare rau.Nu am vrut sa sune asa.Chiar nu am vrut….

-Insa a sunat asa.ridica ea tonul;Mereu isi ridica tonul.Isi mentinea vocea in forma agresiva , usor defenisva ca sa nu para moale in fata lui.

-Nu am vrut sa zic ca mutatul cu tine a fost o grseala.

-Ce baiat mare.La 21 de ani nu poti sa spui un lucru fara sa-l regret.

-Charlote , nici o data nu am regretat ca ti-am spus ca te iubesc.

-Decat in fiecare seara!

Charlote era genul de frumusete din ani ’70 , cu trasaturi aspre si serioase , fara plic de plasticitate in expresi , doar rigiditate.Ochii dati doar cu tusi ii cursesera pana la linia  expresiva a obrajului , care era arcuit din cauza plansului.Fata ii era incordata.Buzele carnoase , rozali  , aprope corai , ii devenisera aspre si sparte.;Pe acetea se puteau observa niste urme fine de dinti.Parul pana la cot , prins intr-o coada impletita , ii navalea peste tota fata.Camasa alba , usor transparenta ii era baga in blugi mulati negrei  , stransi de solduri cu o curea lata din piele , crem , cu model country.

Aceasta se aseza pe fotoliul rosu si isi dadu jos cizmele crem , pana sub ghenunchi , vintage , fara toc si isi stranse piciorele la piept.;Corpul ii era subtire , atat de subtire incat putea fi numita anorexica.Avea cat de cat forme , insa nu foarte proeminente.Pieptul destul de rotund , nelasat si fundul usor bombat , insa insesizabil.

-Si ce ai de gand sa faci acum Charlote?Ti-am zis ca imi pare rau.Chiar imi pare.Trebuie sa ma crezi pe cuvant.

-Te cred.Insa vreau sa ne despartim.rosti Charlote , dupa isi aseza castile in urechi si dadu drumu la I-pod.Katy Pary.Teenage Dream.

Baiatul ii zmulse casca din ureche.

-Te iubesc Charlote.rosti el si isi lua haina din fas si pleca.

Bate vantul , frunzele

Toamna , a venit si toamna mai repede decat ma asteptam.Insfarsit aerul cald de vara pleca , soarele arzator se retrage si vacanta se termina.Mici adieri de vant fura frunzele copacilor si le aduna in mormane.Atmosfera exagerat de calda se elibereaza si se raceste usor usor.E toamna oameni buni!Insfarsit e toamna si am ramas cu creativitatea seacata.De cate ploi mai este nevoie pentru a o reumple?De cata tristete mai am nevoie pentru a fi impinsa sa scriu?De cata rabdare mai am nevoie pentru a-mi reveni?
Sunt ca o fantana goala , fara strop de apa , care inca este incercata.Si vine galeata goala , si din nou , si din nou.Oare cand s-o rupe franghia?

Talentul pleaca , imaginatia dispare.Raman eu.

Vara....Vara se termina.
Vara aceasta a fost cea mai geniala vara din viata mea.Am cunoscut persoane la care tin mult si care tin si ele la mine , in care pot sa am incredere fara sa ma indoiesc si care pot sa aiba si ele incredere in mine , am cunoscut sentinemtul de fericire , o fericire tampa de copil de doi ani.O fericire atat de placuta.M-am lasat purtata de val vara aceasta , am simtit cum ma indragostesc , de mai multe ori , cum doar el imi poate vindeca orice durere sau doare el ma poate face sa zambesc.Sincer ,acum mi-a tracut.Insa am trait si asta.Am purtat si un dor inexplicabil fata de o persoana la care tin.Da , am si plans.Am ras.Am facut o groaza de prosti care vor ramne ascunse in zambetul meu.Zambetul care ma demasca cand mint.In ochii mei , care desori ma tradeaza.
Vara aceasta nu am mai fost asa de deprimata.Nu am avut nevoie non-stop de muzica , sau de lumea mea.A fost chiar bine.Am luat o pauza de la lumea mea.Lumea care acum trei luni ma tinea treaza , vie , chiar fericita.Ei , gasca cu care stau , ma fac fericita.Pentru ca ei sunt grozavi.Sunt nebuni , amuzanti , prosti in felul lor.
Insa vara asta am renuntat la scris , desenat , pictat , la Amanda!Am renuntat la cine eram.Exagerez!Mereu voi scrie , acum este doar perioada  cand nu am avut nevoie de scris ca si de un medicament.Am fost treaza si nu a fost asa de rau.Chiar a fost foarte bine.Si Amanda , v-a fi un succes.Nu am mai fost nici o data asa de increzatoare.Sunt sigura ca Amanda v-a multumi pana si gurile rele.Pot sa ma opresc din scris , din cititul despre ea , insa nu o pot uita.O port de doi ani cu mine si nu mai am cum sa renunt.
Vara asta am dansat la bara(de scuturat covoare) , m-am batut cu clatite , am aflat ca skatbord-ul nu e de mine , am avut conflicte cu ba...domne in varsta , am jucat footbal(pentru prima oara) , am fost pe acoperisul blocului , mi-am facut prieteni adevarati , m-am indragostit si alte lucruri nebunesti pe care nu am de gand sa le mai spun.
Vara asta mi-am dat seama cine sunt.
Deci , vara mea a fost grozava.Vara ta cum a fost?
P.S:poate nu mai scriu asa de frumos / genial ca inainte , insa da-mi cateva clipe sa-mi dau din nou drumu.Am stat o vara departe de tine.Nu crezi ca sunt prea emotionata ca sa mai scot o drama de a mea?Sau o poveste adorbabila de romantica?Si cat de dor imi este sa scriiu o drama....

Si poate vom ramane

"In iubire totul se schimba , toate devin insemnate , dintr-un nimic se naste un colos."

Tudor Arghezi.

Imediat dupa pod era facuta o poteca din pietris , care duce spre un luminis imens.Pomi inaltii , gigantici chiar , isi lasau umbra sa joace pe iarba.La tulipinile acestora se leganau flori salbatice , de diferite culori , in timp ce coroana lor era acoperita de pasari ce-si ciripeu cantecu de leagan.Nori pufosi aglomerau cerul luminos , in timp  ce soarele trimitea razel puternice din colturi ascunse.

Amanda se opri in mijlocul luminisului si incepu sa se invarta "orbeste" , mangaiata de usoare suflari ale vantului si piscaturi ale soarelui.Subtirile glezne ii jucau in iarba.Taylor se apropie de aceasta si facu o plecaciune.

-Imi dati mana , domnita?isi ridica acesta privirea din pamant.Mana care ii era pusa la spate se potrivea cu accentul sau britanic.O incercare de accent britanic.

-Desigur.ii darui Amanda mana sa , rece si fina.

Acesta o tine apasat pe spate , mana tremurandu-i usor.Pozitia Amandei era foarte eleganta , fiind vizibil ca a facut balet.Taylor ii dadu drumu ca sa faca o pirueta , dupa o lasa pe spate.Ii capta contactul vizual si incepu sa cante:

-I keep dreaminc you'll be whit me and never go.canta acesta acompaniat de Amanda.Stop breathing if I don`t see you anymore!

-Far away.Nickelblack.Te iubesc.Amanda isi puse mana peste gura , nedezlipindu-si ochii din ochii lui.Melodia , da , iubesc...melodia.ea zambi neindemanatic in timp ce Taylor zambea.

-Si eu.

Si o ia de la capat

Ochii blazini i se ridicara din pamant.Nu mai simtea frica.Fata isi dadu parul negru pe dupa umar si incepu sa mearga pe podul instabil , construit din lemn putrezit , dupa omul care ii capturase sora.Isi intinse bratele asemenea unei adevarate gimnaste si isi indrepta spatele , dupa isi muta balerinul ca prim pas.Contiunua cu mai multa incredere , facu pas cu pas pana vazut ca omul ii iesise din cadrul ei vizual.Facandu-si avant , bratele gratioase i se transformasera in arme de lupa ce dadeau forta corpului , iar varfurile picioarele controlau traiectoria ei.Se avanta si mai tare prin padure dupa om.Crengile uscate se auzeau pognind sub talpile ei.Impuscatura.Glonutul trecu fix pe lnaga umarul ei , facad-o sa pice in spatele unui copac.Speriata , fata stranse puternic copacul intre palme si se inclina intr-o parte ca sa vada atacatoru.Ochii albastrii ii devenira ca de pisica.Incerca sa-l gasesaca din scurte ochiade , insa nimic.Zona era goala.Nici barbatul , nici sora ei nu mai erau acolo.Isi propti capul de trunchiul copacului.
Iar ii pierduse urma surori sale.Trebuia sa o ai de la capat.Sa o gaseasca din nou , sa incerce sa o salveze si sa esueze.Insa de data aceasta era prea hotarata.Isi vroia sora ianpoi  cu orice pret , chiar daca isi risca propria viata.
Si incepu iarasi sa alerge prin padure pentru a-si salva sora.

Draga Blogule ,

Simt o nevoie disperata de a scrie in tine.Ma pierd , ma pierd cu zambetul pe buze.Nu am mai reusit sa scriu nimic si imi pare rau.Adica sunt fericita , prea fericita , insa , cand ma uit in urma si vad ca te-am lasat gol , fara vro compunere dramatica specifica mie sau vrun sentiment gol aruncat intr-o postare .... ma simt ca o disperata.Disperata...am inceput sa ma repet si nu e bine.Urasc sa scriu acelasi cuvant atat de repede dupa primu.Am uitat jocul de cuvinte , inlocuirea de adjective , senzatia ca scriu ceva uni.Am uitat cine sunt probabil.Te vreau inapoi!Vreau inapoi toata lacrimile cu care scriam o compunere , inspirati cu care creeam o poveste de dragoste , dragul de a vorbi despre Amanda.Nici in ea nu am mai scris.
Oare este doar o pana de idei?Atunci cand scriitori se pierd pe ei insusi?
Poate sunt acea fata indragostita care uita de tot?...Ne , nu suna a mine.
Poate doar este o perioada in care nu mai compun pentru ca .... trebuie sa existe un motiv adevarat.
A venit vacanta si nu mi-a mai stat capu la scris.
Blogule , de ce incep sa bat inspre patetic?

Ghica

Se departa cu pasi greoil.Isi indrepta spatele si pasi incontinuare.Parul brunet i se legana pe camasa semitransparenta.Am tipat dupa ea , insa nu ma auzea , nu vroia sa ma auda.Ma ignora complet.Tipam ca imi pare rau , insa nu ma auzea.Tot ce spuneam sopteam.Imi era frica ca daca o sa-i plang in fata o sa-mi rada in nas.
M-am trantit pe jos si am inceput sa plang.O ceata asternu in jurul meu.Nu o mai vedeam , nu o mai simteam.O pierdusem , la propriu.Am inceput sa fug , insa am picat.Un zid nu ma lasa sa ajung la ea.Frica , mandria?Am inceput sa ma zbat.
-Te rog vino inapoi!am zbierat in surdina.Imi pare rau.
Nu ma putea auzi.Plecase.Disparuse.O pierdusem.
Te iubesc.Esti geniala.Te rog , vino inapoi.Nu am avut intentia sa te ranesc , nu am avut-o pana cand nu ai mai fost aici.

Neincredere

Sarah il lua de mana pe Travel si incepe sa fuga pe tower bridge.Degetele ei suple se lipira de tricepsi lui.Ii arunca un zambet , dupa incepu sa se invarta , rochia rosie din voal ridicandu-se in mici valuri.Valsa doi pasi cu cizmulitele ei scurte din cauciuc negre , apoi isi detasa bratele intr-o linie dreapta.Sari gardul podului si se aseza pe acesta.Scurtele picioare jonglau deasupra apei , creand refleti usor vizibile.Travel isi inolaci bratele in jurul taliei acesteia si incerca sa o ridice.
-Nu..!se intoarse Sarah catre el.
-E periculos .... , Sarah.
-Si ce daca ar fi indeajuns de periculos incat sa nu mai vad ziua de maine?
-Nu vorbi stupiditati.
-Tu nu intelegi!Am trait atat vreme sub cuvantul reginei , al doici , al parintilor.Am ocazia sa traiesc!Nu mi-o strica.rosti acesta in timp ce pe obrazul ei rosu i se serpuia o lacrima.
-Nu au intrat zilele in sac.
-O contraire , multe zile sunt deja acolo.
Acesta o stranse mai tare de talie si incerca so o ridice mai fortata decat data trecuta , insa esua din nou.Palaria in carouri ii pica de pe cap , ajungand in Tamisa.Sara se apleca sa vada unde cazuse , apoi incerca sa-si ia avant destul de puternic pentru a sari.
-Las-o.o stranse Travel din nou de sold.
-De ce iti pasa asa de mult Travel?Esti doar un student europen ce-si petrece timpul cu o studenta engleza.Cu mine adica.se stramba fata ironic.
-Nu te apreciezi deloc?Esti minunata.
-Nu , te rog , nu arunca vorbe in vant.
-Esti minunata , o companie extraordinaire.
-Si tu esti un rarait autentic.zambi Sara.
-Nu glumesc.Sara.Te cunosc de doua luni.
-Si inca nu ai plecat.Uimitor!
-Si te iubesc.
La aceste vorbe fata se intoarse si isi arunca bratele pe dupa gatul lui.Isi puse o suvita din parul castaniu , destul de decolorat , pe dupa ureche si schita un zambet.Un zambet ce nu indica ironie sau mila.Un zambet ce pute tranzmite o mie de cuvinte.
-Esti...esti dulce.ii aluneca o lacrima pe obrazul de un ros puternic.Si...dulce.
-Sarah , nu plange.ii sterse lacrima.Poate imaginea ta de copilandra face lume sa nu observe ce finta matura si minunata esti.
-Si pe tine ce te-a facut sa observi?
-Imaginea ta de copilandra.
Sarha zambi entuziasmata , dupa porni incontinuare pe marginea podului.Pasi incet , cat sa-i dea ocazi sa o ajunga din urma , apoi isi lasa mana prinsa in mana lui.

Si sper ca nu v-am plictisit cu obsesia mea pentru apa

Simt cum toate picaturile de apa de pe corpul meu curg usor , lin , in timp ce uit de caldura dogoritoare.Maieul usor transparent cu bufnita mi se listeste de corp.Se opresc fantanile.Am un minut de gandire.Imi alcatuiesc planul malefic si o strang de mijloc pe cea mai buna prietena , ducand-o intr-un jet de apa.Uda leoarca , bretonul scurgandui-se pe frunte , imi arunca o privire jucausa.Stiu ca i-a placut si stiu ca imi v-a veni vreme sa intru si eu fortata de cinev din spate in apa rece .Pentru a starni amuzamentul incerc sa o pun la pamant , in apa.Celalalte fete vin si se trantesc si ele.Ma intind pe jos , inconjurata de apa si zambesc parca impacata cu mine insami.A venit vacanta , a venit distractia , a venit vreme cand o sa merg aproape zilnic la strand , cand o sa fiu uda din cap pana in picioare in fiecare zi , perioada cand o sa uit de tot si de toate.
M-am ridicat si am inceput sa le atac si pe celalalte.Si credeau ca au scapat.

La multi ani Amanda!

Cu ocazia zilei Amandei am decis sa scriu ceva special pentru ea.20 iunie , ziua cand s-a intalnit cu Taylor si de asemeni s-a intalnit din nou cu adevarata dragoste.Ziua cand a fugit din tragedia din familia ei si Taylor din drama dintre el si tatal sau.Ziua cand a vorbit din nou cu Cash.Ziua cand a plans din cauza mamei sale.Ziua plina regrete.Ziu cand a repetat de multe ori ziua.
Ziua cand m-am decis sa postez din nou.
La multi ani Amanda , la multi ani scump-o!

Inger cu cap mortal

Masina se opri in fata biserici.

Autobuzul se oprii.

De acolo cobora o femeie cu rochie lunga si alba.

Din acesta cobora un timp imbracat in negru.

Aceasta tinea un buchet de flori destul de bogat : crini , trandafiri , lalele si garoafe de toata culorile , legate cu o panglica din satin alba.

El tinea un sac lung , atarnat de umar.

Trena-i lunga din dantele era tinuta de mici fetite imbracate in rochi roz.

Barbatul fu inghesuit de mici baiati cu pantaloni scurti.

Femeia i se alatura barbatului imbracat in costum negru cu camasa alba si intrara in biserica.

Acesta incepu sa fuga catra intrarea blocului , unde usa ii fu deschisa de o femeie in rochie alba.

Urcara scarile.

Urca scarile.

Se opri in fata altarului.Mana miresei se impereche cu mana viitorului ei sot.

Se opri la ultimul etaj si isi monta luneta.l

Ea este o mireasa.

El  este un lunetist.

Voalul alb din dantele ii acoperea  lungul par roscat.

Masca neagra ii acoperea fata.

Femeia zambi.

Barbatu isi propti ochiul in luneta.

Invitati se asezara.

Aceasta apasa tragaciul , glontul spargand vitraliu , explodand capul unu inger si strapulnagd gatul miresei.Aceasta scapa buchetul de flori pe piciorul preotului , aluneca pe toc , rupandu-l si picand cu capul de parchet , sperpuindu-i sange pe rochia-i alba.

Other things that I love

Motocicletel.Viteza lor nebuna , adrenalina ce ti se serpuieste in tot corpul.
Muzica.Sentimentul acela de pace , de eliberare cand iti asezi castile in urechi si auzi glasul divin al cantaretului.
Cititul.Momentul cand te transpui in alta lume.
Rasul.Clipa in care simti ca nu te vei mai opri.
Pictatul.Timpul de deslantuire pe panza.
Pantaloni scurtii.Obiectul in care ti se pare ca pari mai inalt.
Ojele.Raiul pamantesc.
Prieteni.Oameni pe care nu i-ai pierde nici o data.
Carioca.Obiectul care ma ajuta sa-mi mazgalesc caietele.
Creionul.Chesti pe care mi l-ar rupe fiecare profesor.(pentru ca desenez in ora)
Cainele.Plusul cu care dorm.
Pisica.Aia care ma zgarie.
Fenomenul(straniu).Cea mai buna prietena.
Pozele.Stupide amintiri.
Facebook.Plictiseala omeneasca.
Cafeaua.Usurarea ca traiesti.
Superficialitatea.Clipe prin care trec rar.
Cimitirul.Un loc placut pana cand imi dau seama ca stau intre morti.
Boooiiing.Personajul pe care il desenez des.
Cititori blogului pentru ca imi ofera cele mai dragute comentari.Sunteti geniali si nu o zic oricui .<3

I am a pheonix

Il vad cum isi i-a zborul , cum planeaza lent prin pestera noptii , privind stelele cu ochii pierduti.Nu ma mintise.Niciodata nu m-a mintit.Pur si simplu am fost atat de realista incat nu am putut sa vad partea plastica , creativa , nerealista a lumii.Am fost o snoaba.
Isi inclina corpul in jos si porneste ca o sageata.Vantul ii ravaseste parul atuncandu-l in toate directile , ca niste ace de arici.Bluza cachi i se lipeste de piept , palantonii alunecandu-i peste glezne.Nu-l mai puteam vedea.Iesise din campul meu vizual.Ma trantesc pe marginea stancii si-l zaresc din nou.Aripile lui ca de pheonix straluceau in lumina luni.Veni si isi propti picioarele in fata mea , apoi isi puse mana pe spatele meu si imi ridica picioarele.
-Zbor!am tipat eu incantata.Nu-mi vine sa cred.Zbor!am tipat din nou.
-Da , zbori.Eu zbor.Pasarile pheonix zbuara.a facut el o piruete aratandu-mi pasarile ce ne inconjuara.Emily...
-Imi rostesti numele prea frumos.Imi pare rau ca nu te-am crezut.
-Insa esti singura care ma crede acum.
-Spune-mi din nou despre...asta.l-am mangaiat eu pe aripi.
-Proverb : cand luna isi anunta venirea , soarele lucreaza la culorile penelor uni pheonix , le picteaza si le usuca , apoi pasarea pheonix are rol de ale lacui.Procesul nu-i nici lung , nu-i nici greu....
-Dar este o intreaga ghicitoare.
-Exact.Aripile nu vor fi vazute de muritori dupa aparitia soarelui , iar zborul v-a fi luat pana ce luna va aparea iar.Deslusitul veznicilor aripi , zi sau noapte , doar un mut ti-l poate trada , doar un orb ti-l poate picta , doar o iubirle ti-l poate da.Tu ai datoria de-al calcula.

Asta-i normalul pentru mine

Cel mai mult iubesc clipele cand usorul lungul  par mi se asterne pe spatele gol , iar privirea-mi imi este pierduta.Cand breteaua maieului imi pica usor pe umar a relaxare.Cand ventilatorul din spatele meu adie usor.Cand ploua neincetata , picaturile lovindu-se brutal de acoperisul balconului din sticla , muzica fiind la maxim.Cand rad nebuneste legat de o tampenie.Cand spun niste vorbe neinsemnate si starnesc un hohot de ras.Cand sunt eu insami.Cand imi alerg fiu(pisica mea) prin casa pentru ca m-a zgaraiat.(afurisit sa fi toata viata , pocitanie porcoasa ce estie!).Cand toata luma se apara de ploaie , eu fiind uda din cap pana in picioare .Cand imi fac unghile negre.Cand am curaj sa arat cine sunt.

Tu nu ma cunosti.Eu nu te stiu.

Acum realizez cat de mult ma straduiesc pentru a aduna mai multi cititori , pentru a avea mai multe opini , mai multe comentarii.Imi doresc ca blog-ul asta sa se raspandeasca peste tot!Sa fie citit de jumate de tara.Stiu ca sunt vise mari pentru o copila de 13 ani ca si mine , insa continui sa lup pentru asta.Sa atrag cititori , sa raspandesc link-ul , sa merga totu pe placul vostru.
In doua zile am catigat peste 67 de cititori si ma incanta asta.Am primit voturile de "Briliant <3" cu zambetul pe buze , m-am cam strambat la "Ok.Se putea mai bine :)" si am fost cam necajita la "Bene.:|" , insa apreciez sinceriatea voastra.Stiu ca inca nu scriu perfect , nu dau atentie la descriere si actiunile se intampla cam repede , fara a reusi sa traiesti momentu , dar o sa ma maturizez si la scrsi.
Peste aproape 5 luni blog-ul v-a sarabatori un an si sunt destul de emotionata.Stupid de emotionata.

Runnnnn....

Amber statea cu capul rezemat de umarul lui Jack.Avan ochelarii mari si rotunzi nu arata ca si la scoala.Parul ii era prins intr-o coada grijulie , iar hainele nu erau ca de femeie usuratica , ci fusta lunga cashi di bumbac ii acoperea pana si gleznele , iar maieul negru ii era peste sutienul de dantele.Cizmele negre din cauciuc se lasau usor vazute.Machiazul ei deobicei exagerat era neexistent.La slaba lumina oferita de luna se putea vedea cat de curat ii era tenul.Jack isi intoarse usor capul catre ea.Clipi cateva secunde si incepu sa vorbeasca.
-Pot sa te sarut?zise el delicat , cat de in sopata putu.
-Nu.zise Amber stragnadu-si picioarle la piept.
-De ce?zise el incercand sa acsunda tonu parca ofensat din cauza raspunsului asa de rece al feti.
-Pentru ca pur si simplu imi este frica ca maine voi redeveni scorpia inconjurata de imbecile , iar tu tocilarul ratata.zisea ea parca stapanindu-si lacrimie.
-Dar nimeni nu v-a stii , doar noi doi.zise el lund-o de barbie.Se uita fix in ochii lui.
-Nu o sa ma pot stapani.zise ea ridicandu-se.Nu sunt asa cum arat la scoala.
-Pai hai sa ne schimbam.zise Jack strangand-o de mana.
-Atunci toate fetele o sa te placa.
-Eu pe tine te vreau.Crezi ca daca as fi iubit-o pe vruna dintre marionetele tale m-as fi chinui asa de mult sa te cuceresc?Pe tine Amber , pe tine!zise acesta tragand-o langa el.Statea nas in nas....
-Nu pot.zise Amber ridicandu-se.E prea serios...continua ea incepand sa fuga sprea casa ei.Isi tinea fusta cu ambele maini , iar privirea , privirea si-o mai intorcea catre Jack.Parul lung prins in coada si brunet ii salta la fiecare miscare.

21 stupid things

1)Imi place ploaia.
2)As vrea sa zbor.
3)Vreau sa fiu roscata morcov.
4)Ador sa visez.
5)As trai doar intr-un vis.
6)Imi place furtuna.
7)Nu as rezista fara muzica.
8)As bea doar cafea si cola.
9)Tocurile ar predomina dulapul meu.
10)M-as imbraca doar in negru.
11)As avea nu Buldog Francez.
12)M-as da doar cu ruj rosu sau culoare pieli.
13)Iubesc sa pictez.
14)Nu as respira fara a scrie.
15)Sunt ambitioasa.
16)Imi place sa o tin doar intr-o petrecere.
17)Il iubesc pe Sponge Bob.
18)Emma Stone(prietena lui Andrew Garfield ) este scorpion ca mine.
19)As vrea o sala goala in care sa ma invartesc non-stop.
20)Nu-mi place sa fiu judecata.
21)As muri artista.(la 105 ani si 7 luni)

Nici pe departe vis

Fata privi nedumerita in jur : lacurile formate ii inghiteau proeminentele glezne.Se roti , se roti , se mai roti o data si zari cum autobuzul se inundase.Scoase rapid un parfum din geanta si il arunca in geamul autobuzului , care se sparse in mici patrate din sticla , apoi sari.Pomi picati care isi lasau in urma trunchiurile strafulgerate in forme neclare , masini ingropate sub oceane negre , oameni tipand , oameni inecandu-se , oameni raniti , oameni blocati sub apa , tamplarie crapata , chiar despicata plutind in singuratate.
Copila incepu sa inoate o bucata buna de timp , dupa se urca pe acoperisul unei masini.Acolo se intinse si isi tranti mica poseta peste maieul alb , ud leoarca , lipit de ea.Rasufla usurata si se ridica , incepand sa tremure.Vantul batea puternic , in timp ce fulgerul lovea cladiri fara paratrasnet , facandu-le sa ia foc.
-Ma numesc Carolie...sopti ea in timp ce de pe barbia tramuranda ii curgea o picatura de apa.Ma numesc Caroline si am vazut inceputul apocalipsei.rosti fata de data aceasta mai raspicat.Toti am vazut-o.Am trait-o uni dintre noi.se ridica aceasta si isi intinse bratele eroic.A fost...a fost teribil.se intoarse ea cu spatele la apa si se ridica in varfuri.Si nu vreu sa vad continuare.urla fata.
Ploaia incepu mai puternic , tunetele se aprofundara , iar fulgerele loveau din ce in ce mai multe blocuri.Oameni nu mai tipau , nu mai aveau cum.Plecasera intr-un somn vesnic.Femei , copii , barbati , animale , pluteau fara de vlaga , fara de suflare.Singurul lucru care mai zbura era o palariuta mica ,  galbena , din cauciuc , speciala de ploaie.
Caroline isi dadu drumu in apa.Isi tinea ochii inchisi , strans inchisi si bratele peste piept.Se izbi puternic de apa , facand sa se plimbe mici valuri deasupra ei , pana iesi la suprafata.Statea intinsa , in aceasti pozitie in care se aruncase.Pieptu nu i se ridica in sus , nu scoate apa nici pe gura , nici pe nas.Buzele ii erau mov , iar ochii relaxati.Chipul i se facu imediat palid.Vantul o plimba cateva secunde pana cand se intalni cu palariuta de copil si i-o aseza peste chip.
Somn usor curajoasa Caroline , somn usor copila.

Ce frumoasa minciuna

O , Doamne , nu cred , m-am indragostit de visul meu.De el din visul meu.Baiatul cu fata matura , parul scurt plimbat de vant , usor castaniu , ochii blanzi si brate fine.Stiu ca avea brate fine deoarece ma tinuse in brate , ma facuse sa-l plac si ma placuse si el.

Era si Ghica acolo.Era cu prietenul lui , tot cu fata matura , par scurt plimbat de vanta , insa blond.

"Te plac."i-am zis lui in visul meu.In acel timp tipul cu care pleca Ghica a ras in timp ce prietena mea zambea tamp.Si stiu ca si ea era indragostita.

Peace

Imi asez casca in ureche si astept sa ma trimita in lumea mea.Locul unde merg mereu cand am nevoie de liniste , pace , chiar si un cuvant bun.Unde traiesc momente de sincerita extrema si dureroasa.Intru prin perdeaua corai transparenta si pasesc prin iarba verde praz.Este al naibi de comoda.Rochia mi se tarseste in urma , manecile lungi si largi mi se leagana peste solduri , unde mateasa usor transparenta imi alina pielea.Parul lung incepe sa mi se salte pe spate , deoarece si eu incep sa salt deasupra iapei mele negre , care galopeaza deasupra unui pod din lemn.
-Gapa.ii soptesc iapei in timp ce se opreste.Eu i-am zis sa se opreasca.Imi trec piciorul peste capul acesteia , apoi imi dau drumu pe pamant.Smulg o floare si mi-o pun in par.
-Frumoasa doamna , imi da bratul sau si continua , cu ce va pot onora prezenta?
-Puteti sa ma conduceti pana in gradina si sa ma insotiti la un ceai.Am atatea sa-ti spun!rostest eu entuziasmata , apoi imi ridic rochia gratios si ii ingadui bratul meu.
-Incepe-ti sa-mi spunti , imi stapaniti urechile.
-Pai , dragul meu Alexander , trebuie sa ma inveti sa-mi stapanesc sentimentele.Sunt prea puternice.
-Domnisoara , sunteti puternica.Acest regat fantastic nu s-ar fi creata fara dumneavoastra.Munti inalti cu varfuri capturate de nori , iarba proaspata pretutindeni , flori nemaivazute , case aeriene legate de poduri angelice.
-Nu fantastic , ci figurat , imaginar.
-Doamna mea , cu tot respectul , inima nu ma lasa sa va las cu aceasta impresie.Totul este prea.Pentru dumneavoastra este.Ma...incepu Alexander , insa eu mi-am incalecat iapa si am fugit catre iesire.Se sunase.

Bang Bam Boom!

Visez.Visez ca pot zbura. Tip.Tip de fericire. Sper.Sper ca voi canta la pian. Plang.Plang de disperare. Aleg.Aleg ca voi fi o scriitoare faimoasa. Scriu.Scriu povestea mea fericita. Creez.Imi creez personajul. Desenez.Desenez ca si cand i-as da viata. Imi imaginez.Imi imaginez ca sunt balerina. Rad.Rad ca si cand ar fi ultima clipa de fericire. Fug.Fug de adevar.

Zambesc.Zambesc cu adevarat. Inot.Inot catre alt taram. Calatoresc.Calatoresc prin mintea mea. Merg drept cautand calea buna , alerg cand ma speri de cea gresita si ma arunc cand nu mai am alternativa.

Si uneori cred ca trebuie sa devin o scoarpie ca sa supravietuiesc printe scorpi , insa nu sunt in stare.Cat de negre mi-or fi gandurile mereu ma vor trada ochii mei blajini de copil naiv.Usoara enervare mi se v-a citi mereu din tremuratul buzelor , dar si turma de lacrimi tot de acolo v-a pleca.Palidul chip rotund mi se v-a inrosi la fiecare suferinta dura , chiar si la un zambet chinuit care imi arata starea actuala.Corpul meu usor plinut se v-a desechilibra in semn de nesiguranta pe sine , balasandu-ma cand arunc ganduri neprietenoase.Nu cred ca o sa reusesc sa fiu o asemenea finta diabolica.Inca nu sunt capabila sa infrunta ca pana si o minciuna poate fi un adevar.Doar ce pot face acum e sa strig mici spiridusi albastri-transparenti ce-mi locuiesc in ochii , sa-mi inunde chipul cu franghile lor subtiri si umede , pana ce ajung jos si-si asteapta infinitul de rude ce ma vor parasi abia cand nu ma voi mai trezi.
"-Haide-ti spiridusi , sunt pregatita sa va sufar durele picioare alergandu-mi pe suflet !"

Zana zanuta , indeplineste-mi dorinta

Visez o groaza , simt o groaza , scriu o groaza si creez noi povesti in prostie.Nu e prea de mirare.Uneori ma gandesc ce ar fi daca as crea un film.Imi doresc de mult asta , imi imaginez totul pe muzica , da stiu ca ar trebui sa ma opresc , pentru ca mi-am interzis sa mai visez la lucruri care mi se par imposibile , deoarece deobicei ma amagesc aceste vise.Vise precum ca Amanda v-a fi si film.In momentul de fata imi vine sa ma urc pe biciclete si sa fug la cimitir , la mormantul Maiaiei , strabunicai mele moarte , din pacate , blanda , intelrgatoare , rabdatoare si iubitoare , deoarece stiu ca ea m-ar intelege pe deplin , chiar stiu.Cand mi-a zis mami ca ... a plecat , suna mai frumos , nu am vrut sa accept , pur si simplu nu am vrut , am plans mai tare ca niciodata , pentru ca merita , chiar daca ea nu ar vrea sa o plangem.Imi lipseste.Si de data asta o sa clipesc doar la gandul ca nu mi e.De data asta. 

Published with Blogger-droid v2.0.4

Galben

Fata se aseza la tobe.Picioarele ii erau lungi si subtiri.Isi aseza piciorul stang peste pedala Ludwing de la toba mare.Mainile ii tremurau in semn de nesiguratate.Isi scoase betele negre cu varf nylon , din cizma si incepu sa bata.Saisprezecime , patrime , doime , optime si optime , doime , patrime , saisprezecime.Treizecidoime  , optime.Nota intrega , doime , optime. -Bati mai bine.o sicana Andrew .Doctorul a facut o treaba buna. 
-U u na a.Do o ua a.Tre e ie e.Pa a tru u.il ignora ea.
 -Imi pare rau Lara.Imi pare nespus de rau ca ai picat de pe munte din cauza mea.Imi pare rau ca ti-ai rupt man...s-a lasat Andrew in jos , in timp ce fata azvarli un bat inspre el.Dupa aceasta se ridica si pleca. 
-Lara!o urma Andrew.
 -Am nevoie de timp.
 -Te inteleg. 
-Ok. 
-Macar imi permiti sa te invit in oras.
 -Da.
 -Diseara.Vin sa te iau de acasa.

 -Ok.zambi Lara. Isi lua ghizdanul verde si cuier si incepu sa coboare scarile.    

                                              * 

-Ma iubesti ca in prima zi?ii lua Lara capul intre maini.Nasurile le erau lipite.
-E siropos.rase Andrew , insa Lara se incrunta.Ca in prima zi.clarifica el. 
Lara se ridica si incepu sa mearga in varfuri. 
-Ce frumos e.zambi ea in timp ce Andrew se ridica.Acesta incepu sa vina inspre Lara pentru a o imbratisa , insa aceasta hotara sa se joace.Se dadu in spate , inca un pas si inca unu..Mainile ii erau ridicate in sus , iar parul tuns pana sub barbie , cu colturi , de culoare abanosului ii era plimbat pe fata de catre vant.Soarele ii ardea fata , care era indreptata catre cer.Cu ajutorul uni impas brusc , Andrew se repezi spre Lara , insa aceasta pica in spate , pe langa un copac , in prapastia muntelui.
 -Ajutor!se auzi ragnetul ei si dupa un zgomot puternic de cazatura. Andrew pica pe jos de plans.
 -Lara.sopi el.Ce ti-am facut?                                                  

* 

Fata deschise usa studioului si se urca pe bicicleta sa vintage , rosie , cu cos in fata.

 *                                                        

   Lara isi deschise ochii.Incepu sa pipaie totul din jur:camasa cu care era imbracata , plapuma ,perna , asternutul , acul din vena de la perfuzie. 
-Ce naiba?!sopti ea.Alo , e cineva?! 
Incerca sa-si scoata perfuzia , insa simtea o durere imensa.Scoase un scancet.O dureau teribil ambele maini.Nu le putea misca ,nu le putea simti.
 -Lara?intra Andrew cu un buchet imens de bujori galbeni in manaPe fata purta un zambet imens , asemanator cu cel a lui Garfield.
 -Ce s-a intamplat?rosti aceasta speriata.
 -Ai picat de pe munte.
 -Cand? 
-Cand eram la locul meu preferat.
 -Cum s-a intamplat?
 -Am vrut sa te iau in brate , insa tu te-ai dat in spate.
-Ne certasem?
 -Nu.Iti spsesem ca te iubesc. 
-Ca ma iubesti ca in prima zi.zambi Lara in timp ce isi reamintea. 
-Exact.Imi pare rau Lara. 
-Dar ce am patit la maini?
 -Ti le-ai rup.O sa vine o infirmiera sa te duca la ala care ti le baga in ghips.
 -Pleaca , te rog. 
-De ce? 
-Pentru ca am nevoie de timp. 
-Ok.Ii facu Andrew cu mana si iesi din camera de spital.                                                          

* 

Aceasta se opri la intersectia centrala.Stopul era rosu.Uitandu-se in jur vazu un magazin de rochi elegante la jumatate de pret.Urca bordura si lasa bicicleta regemata de peretele cladiri.Magazinul era vopsit in rosu si avea multe oglinzi prafuite.Langa Lara veni o domnisoara mai scunda decat aceasta , de inaltime normala.
 -Va pot ajuta cu ceva? 
-Mi-ati citit gandurile.ii zambi cald Lara.Diseara am o...o intalnire si nu stiu cu ce sa ma imbrac.Nu e ceva foarte elegant , cred , dar e special.
 -Ce culori ati prefera? 
-Imi plac culorile puternice.                                                       

 * 

Dupa ce a plecat Andrew , Lara isi atinti privirea asupra florilor de la el.Erau galbene , galbenul acela puternic dupa care murea Lara.Le iubea.Il iubea.Se iubeau.Isi chinui mainile sa le ridice din puoala si sa le stranga.Primul cadou de la el fusese un inel cu o pasare din Angrey Birds.Implinise 15 ani atunci.Urmatorul , tot de ziua ei , fusese un lant lung cu o inima albastra , albastru inchis.Si ultimul cadou , pana acum , anul acesta , primit pe munte , fusesera niste cercei verzi cu stele.Ii purta chiar acum. -E un baiat bun.ii zambi asistenta.A stat toata noaptea aici.A cumparat pana acum doua buchete , dar s-au ofilit. -Stiu.se ridica Lara ajutata de asistenta.Stiu ca e un baiat bun.                                                                         

*

 -Aceasta lila e perfecta.
 -Credeam ca ati zis culori puternice.
 -Nu conteaza.Pot sa o probez?
 -Chiar va rog.o conduse domnisoara catre cabina de proba.                                                      

*

 Andrew o astepta pe Lara la colt.Purta niste jeansi negrii si o bluza verde , asortata cu ghiozdanul din spate.Parul ii era  lung si brunet.Se apropie de Lara si o lua in brate.

 -Tot nu o numim intalnire? 

-E prea formal.ii zambi ea. 

-Pot sa te invit la o petrecere mai formala? 

-Mda.Vreau sa vad. 

-La facultate , in primul an e un bal si ma gandeam ca vii cu mine.Stiu ca urasti chestile formale , dar e important pentru mine. 

-Desigur.isi trecu Lara mainile peste gantul lui Andrew. 

-Si imi promiti ceva?

 -Desigur! 

-Sa nu te imbraci prea formal. 

O lua de mana si incepu sa fuga cu ea.Trecura de o pizzerie , o cafenea , un reustarant si un stand de incheata.Andrew se opri in fata unei vitrine si o lipi pe Lara de ea. 

-Ti-ar sta minunat intr-o rochie lila.

 -Nu e culoarea mea...se stranba aceasta. 

-Uite!.Rochia asta ti se potriveste.Ai fii superba in ea. 

-Dar...

-Iti dau ghiozdanul meu verde.E culoare ta.Il poti lua peste tot.I-l puse Andrew pest umeri.E al tau. 

-Dar... -Doar poarta rochia asta.Te rog frumos. 

-Bine.s-a strambat Lara parca impresionata de gestul lui.                                                     

*

Incercand lucruri noi

Clopotul biserici a inceput sa bata puternic.Fiecare sunet ma atragea mai aproape , tot mai aproape.Vantul imi flutura parul lung si roscat.Kayla , prietena mea s-a intors catre mine si mi-a lipit o palma peste obraz.Avea un zambet nazdravan , ce ce insemna ca o distrase gestul ei deloc bizar.I-am aruncat o privire destul de aspra , insa rasul ma demasca-mereu o facea-.
 -Draga mea-incepuse sa imi spuna asa pentrt ca i se parea mai chic-nu vad nici un baiat ata de bun incat sa-ti fure privirea ta copiareasca.
As fi vrut sa comentez , dar privirea chiar imi era leita cu a unui copil de opt ani : pe chipul palid purtam doi ochi albastrii , ca de exchimos.Parul imi era lasat liber , in bucle discrete , de culoarea morcovului.Picioarele imi arata ca doua bete in blugii albastrii deschisi.
-Ne vedem la scoala , bine?am ignorat-o in timp ce i-am taiat calea , traversand spre cladirea care gazduia biserica.Aceasta era alba-daca se mai putea spune asta -cu geamuri baricadate.Nu ma speria , nu ma mai speria.M-am oprit in fata acesteia.Ce ma atragea asa de tare in ea? Mi-am adunat toata forta pentru a impinge usa din beton , care era exagerat de grea.Praful mi-a invadat nasul , facandu-ma sa tusesc.pe jos erau cioburi amestecate cu tencuiala cazuta de pe pereti.am pasit inauntru , pe varfuri , fiindu-mi frica sa nu imi intre ceava in picior.in fata mea , prin norul de praf zaream o bancuta lunga , maro , destul de zgariata.m-am apropiat cu pasi marunti :pe banca era intinsa o fetita micuta.avea aliura de inger :parul lung si blond , care ii pica fix pe rochia alba , in ciuda prafului.apropindu-ma , am inceput sa tremur.fata era transparenta , ca o fantoma.-in acest moment chiar vroiam o palma de la kayla-.instincti mi-a venit sa tip , dar , ceva-o mana-mi-a acoperit gura.nu-i simteam caldura pielii , nici linile maini , dar nici mana in sine.mi-a dat drumu si m-am intors spre acea persoana -disparuse.Nu cred in fantome , vampir sau alte porcari de genul asta.sunt doar chesti comerciale , dupa care sunt inebuniti oameni.insa cine ar crede ca o fata atat de schiloada ar intr singura intr-o biserica abandonata , care se spune ca e bantuita-iaras nu cred.oameni au tendinta de a spune lucruri de genul asta doar pentru a speria tineri de varsta mea.cred ca o fac pentru a ne tine la distanta de spatiile inchise , dar deobicei ne atrag mai tare.destul de patetic , nu-i asa? Plictisita de sf-ul vazut m-am hotarat sa plec.pand la urma fetita aceea probabil era doar o papusa-nu o sa stau pe ganduri de ce era transparenta-si mana aceea era doar costinta mea care imi zicea sa nu tip.am trantit usa de beton in urma mea si am vazut ca incepuse sa ploua puternic-nu puteai sa vezi la 2 metri in fata-.ceva vroia sa ma tina in biserica asta abandonata , dar nu-mi place sa le fac oamenilor pe plac.am inceput sa alerg prin ploaie , improscandu-mi cu noroi blugii.ghiozdanul mi se fataia enervant pe spate.m-am oprit sa-mi trag sufletul.cerul era din nou albastru.scoala era fix in fata.turnurile in stil gotic ma fascinau de data aceasta , inur-un mod absurd.le vedeam in fiecare zi.scoala era coustruita din caramizi maro si crem.o constructie sumbra de imensa. Ajunsa in fata usi de clasa , am ciocanit uror , mi-am facut curaj si am intrat.profesoara de biologie era deja in clasa.am lasat privirea in jos.era cea mai mare greseala sa o privesti in ochi cand intarziai , are o jprivire aspra , extrem de aspra. -scuzati-ma ca am intarziat.am rostit lin. 
-Domnisoara Liz , poti sa pleci acasa pentru toata ziua :noi nu aceptam intarziati.sper ca maina ne voti onora cu prezenta la timp. 
-Dar... 
-Fara dar.te asteptam maine.mi-a zis profesoara ininte sa ma scoata afara. Scorpia!fata lui kayla era destul de calma , in ciuda reprosului din ochi.
Am decis sa plec , totusi fericita ca nu trebuia sa stau uda la scoala.Ce ar trebui sa fac?Sa ma intora in biserica pentru a vedea daca mai era fata aceea sau sa plec la sora mea mai mica?Pana la urma am hotarat sa plec inspre biserica-era in drum spre casa.
Nu a durat mult ca sa deschid usa.M-am repezit spre banca din lemn :era goala.Se pare ca nu existau finte mistice care sa bantuie biserica.Mi-am rasucit picioarele , gata de plecare , insa un om intrase in locul acesta "bantuit".M-am grabit sa ma ascund dupa un vitraliu.Satele imi era lipit de perete , tinandu-mi picioarele stranse la piept. 
-Carla?rosti voce acestuia-acestuia pentru ca vocea era mult mai groasa decat a unei fete-.carla probabil era fetita intinsa pe banca. 
-Nu suntem singuri aici jon.rosti o voce subtire si de copil.e o fata a scunsa dupa fereastra colorata. 
-Suntem fantome carl , nu ne poate vedea. 
-M-a vazut de dimineata dormind.am folosit lantul de la tine ca sa nu tipe.a scos un pandantantiv mare si rotund din fier. 
-Unde ziceai ca s-a ascuns?rostind aceste cuvinte am inceput sa tremur.ce arede gand sa-mi faca? 
-Te rog sa nu-mi faci rau.a fost tot ce mi-a trecut prin minte.baiatul , jon , s-a aplecat si m-a apucat de brate , ridicandu-ma.ochi ii erau negri la fel ca parul.m-a zmucit pana am picat usurata pe banca.
-de ce esti aici?ma intreba el.
-nu stiu.s-a apropiat de mine si m-a zgaltait.
-nu ma minti!
-chiar nu stiu.ma jur.
-nu mai minti!a tipat el inspre mine.
-las-o.vorbi lent si calm fetita.de ce esti aici?
-nu stiu.imi pare rau daca am facut probleme.
-ce te-a adus aici?
-clopotul biserici.nu stiu ce mi-a venit.
-ea este cea pe care o asteptam.i-a aruncat fetita o privire lui jon.tatal tau a murit in razboi , mama ta este ziarista si sora ta are sindrom down.mi-a curs o lacrima cand am auzit de cicilia.nu trebuie sa plangi.mi-a sters lacrima.nu merita : esti menita sa mori.mi-a picat fata.
-ce?am inceput sa plang. -liz...incepu aceasta.din acest moment nu mai poti sa iesi de aici fara sa fi insotita.
-parca erati fantome.am zis fara sa cred nimic.
-avem un pandantiv care ne ajuta sa aratam ca oameni.se baga jon.
-pot macar sa merg la cici? -merg cu ea.ma zmuci jon.
Ieind pe usa am prins curaj sa-i vorbesc.
-cu ce am gresit?m-am pozitionat in fata lui.
-mergi!mi-a vorbit el non salant.
-explica-mi!l-am oprit din nou.
-Liz , esti o fata frumoasa si nu meriti sa mori , dar nimeni nu poate explica de ce.Eu o sa incerc sa te apar.M-a luat din nou de umeri.Uite-te in ochi mei. -Ai ochi frumosi.am reusit sa zambesc.
-Promite-mi ca nu vei avea incredere in nimeni. 
-Promit.
Jon ma pupa pe frunte ca un tata protector.Nimeni nu mai facuse asta de multa vreme.De cand tata murise.
Pana acum puteam sa jur ca nu exista fantome , dar Carla , si Jon , ma pusesera pe ganduri.Deobicei nu puteai simti buzele unei fantome , dar ale lui jon fusesera prea reale.Nu existau medalioane pentru fantome , sau cel putin asa credeam.O doamne , am agreat ca exista fantome.