Negru.Doar negru.

Negru.Negru era tot ce puteam vedea.Culori , umbre , artifici -nimic.Toate se defineau printr-un simplu si mohorat negru.Raze de soare , culori neon , eclipse de soare -nimic.O culoare plina de tristete si regrete.Stele , lanterne , becuri -nimic.Un refugi al ochilor deschisi sau inchisi.Luminite de craciun , ecrane tactile , tuburi de culori -nimic.O viata bazata pe contactele fizice.
Incep sa ma misc prin casa.Imi intind mainile si pipai ce-mi iese in cale : un fotoliu , masa din sticla , tocul usi si trec mai departe.Pasi cu pasi facuti incet.Atingeri rabdatoare pana ma impiedic de ceva.Nu pot recunoaste forma.Il incercuiesc cu amprente si totusi nu stiu ce este.Il aduc la nas ca sa-l miros.Platic.Ceva din plastic lasat pe podea.
Ma ridic si ma sprijin de tocul usi , insa ma las in jos plangand.Nu stiam ce era chestia aia si nici nu aveam cum sa aflu.Nu aveam cum sa aflu cum arat , in ce dugheana locuiesc si cum imi arata prieteni.Culorile aruncate zgomotos pe cer numite artifici ramaneu o taina.Nu aveam cum sa o patrund sau sa o aflu.
Clipesc de cateva ori.Tot negru.Mereu v-a fi negru.
Simt o atingere calda pe mana mea.O retrag rapid , insa , regretandu-mi gestul de mai devreme ; frica inexplicabila , imi cuibacesc buricele degetelor in culcusul palmei acestuia.