Lacrima , o dulce lacrima

Cine a spus ca poti fii mereu fericit?Cine a spus ca , inauntrul tau esti trist , insa la suprafata pari fericit?Il urasc pe bunicul meu pentru ca mi-a amintit ca sunt un nimeni care scrie intr-un nenorocit de caiet in loc sa-si traiasca viata , sa doarma noapte , sa fie cineva apreciata.Nu pot fii cine vreau!Pot doar ca creez un personaj destul de puternic pentru a reusi.Zambesc cand ea zambeste , simt cand ea iubeste si plang cand si ea plange.Dar eu , nu personajul pe care il construiesc , ce poate sa fac?Sa plang in prostie la gandul viitor , sa vad cum pierd ce am mai drag , sa... .Nu stiu ce ar trebui sa fac.Pur si simplu imi vine sa arunc Amanda ca sa pot sa fiu si eu cineva , dar undeva in interiorul meu stiu ca nu o pot face.Nu pot sa pierd tot ce am  facuta pentru a fii fericita.Am o viata falsa , un chip fals , un corp fals , doar sentimentele construie fals sunt adevarate.Iar nu vreau sa vina maine sa intru intr-o clasa care ... nu prrea ma suporta , sa fiu bagata in zapada pentru ca am iesit afara sau chiar sa fiu insultata.O persona v-a fii mereu atunci cand o sa am nevoie si in reste putine altele.Nu pot sa zic acas ce simt , pur si simplu nu vreau sa le zic problemele mele pentru ca stiu ca si ei au multe.Nu vreau sa ma descarc in fata lor pentru stiu ca voi plange in prostie.Nu vreau sa le arat ca inca plang.Totul este un secret trist.Mda...daca le-as spune tot...nu stiu cum v-a fi.
Macar stiu ca stiloul , Amanda si caietul vor fi meru langa mine ca sa ma mai jos cu viata si elementele bune din ea.

Mon monkey

Paramore.Decode.Bla bla bla.Inspiratie.Fara scoala.Zambet.Ea-cea mai buna pietena.Ma trazneste inspiratia.
Ne luam apararea rerciproc , chira daca renuntam la cei dragi atunci.Ne certam doar ca sa vedem cine castiga.Suntem la fel.Gandim la fel.Ascultam aceasi muzica.Ne batem cu frisca , scuipam cu apa , desenam in prostie.Nu cred ca intelegeti.Pare totul stupid , dar este special.Ambele suntem unici , originale , briliante.Separate sunt pierdute.Radem in prostei , bem multa cafea , ne plimbam in mall non-stop.
Cred ca o sa vi se para cea mai stupida compunere den pe blog , dar e cea mai de pret.E maimuta mea unica , chiar daca o mai da in bara.[ She is special , beleve me!;)-Mom monkey ]

Urechi mari

Omul se opri destul de brusc.In jurul lui se lasese noapte.Tufrisurile aratau ca animalele puse la panda , iar muntii ca niste uriasi furiosi.In fata acestuia era o poteca cu trei cai , care , strabateau fiecare cate o pestera a muntelui.Mergand pe cea din sranga se intalni cu un om orb.
-Buna seara , prietenul meu , stii pe unde se ajunge in oras?sopti acesta parca fiindu-i frica sa-l auda cineva.
-Da , domnule , trebuie sa o luati inapoi pana la celalalte poteci , dupa ceea mergeti pe prima si o sa dati de o padure pazita de pitici.Sa le zici ca eu te-am trimis acolo.
-Si daca ma intreaba cine sunteti?
-Stiu ei.zabi siret batranul si disparu din vazul drumetului.
Acesta pleca inapoi si se uita la toate trei potecile.Tresari usor si il asculta pe batran.Intra in pestrea intunecata.Merse ce merse si se opri.
-Batrane , mi-ai spus de o padure , nu si de o pestera intunecata.tipa acesta parca plictisit de drumeti facuta.Incet-incet , din capatul pesterei incepura sa se aprinda neoane.Un pitic sari cu o sabie inspre acesta.
-Urechi mari , nu-ti fac rau!Caut doar o padure ca sa ma duca spre oras.Un batran mi-a zis de acest drum.
-Gura sparta!isi increti piticul nasu lundu-l de mana pe trecator.O sa-ti facem un pat din frunze pe care o sa dormi.Maine te conduc chiar eu spre oras.
-Bine , urechi mari.Iti multumesc pentru ospilitate.il batu acesta prietenos pe cap.
-Nu ma atinge , isi increti acesta din nou nasul si lua distanta.

La la , Sol sol , La la , Mi.

O , da.Imi faceam unghile cu negru.Cum obisnuiam sa zic cu o draga prietena , mi le machiam.Am o groaza de amintiri fumoase cu ea.Nu le pot uita.Stiu ca am fost certata o perioada lunga , dar acum suntem ok.Vorbim(foarte rar) , dar in acele clipe rad cu ea int-un mod unic.Poate asta m-a facut sa nu o uit : este o persoana speciala care mi-a aratat ca scrisul , o Doamne scrisul , este ceva unic.Ii citeam mereu blogul.Mereu ma surprindea.Imi placeau povestile ei la nebunie.Am zis sa-mi fac si eu un blog , ca de , de ce nu as incerca.Prima compunere pot zice fara strangere de inima ca a fost jalnica , dar nimeni nu mi-a zis asta.Am zambit si am continuat.Aceasta fata mi-a fost alaturi mereu cand am avut nevoie si sper ca si eu i-am fost.Imi zicea ca o fac sa zambeasca si sa se simta bine si eram fericita din acest motiv.Candva am fost si Bff.Inca vorbesc cu ea ca si cand ar fi asa.Nu mai stiu unde vroiam sa ajung.
Intr-un fel , concluzia este ca Nu eu sunt artista , ci partea dureroasa din mine.

My illusion, my mistake

O fosta iubire.Una noua.Cea mai buna prietena.O mincinoasa.Mama.Tatal vitreg.Despartire.Vacanta.Balet.Drama si un "te iubesc dureros".
Ugg , Converse , Zara , Diane von Furstenberg si alte branduri celebre.Un Minicooper , I-pad , bilete la concert si o geaca foarte draguta de piele.
Tocuri Jimy Choo si La Multi Ani.Apare Pamela.
Voi incerca sa nu fug.Amanda , Stefan , Cash , Taylor.
Ochelari Channel , vesta de blana , ruj rosu si o vezi plecand.Parul lung si brunet si o lacrima.Spune-i buna Amandei.

.