La la , Sol sol , La la , Mi.

O , da.Imi faceam unghile cu negru.Cum obisnuiam sa zic cu o draga prietena , mi le machiam.Am o groaza de amintiri fumoase cu ea.Nu le pot uita.Stiu ca am fost certata o perioada lunga , dar acum suntem ok.Vorbim(foarte rar) , dar in acele clipe rad cu ea int-un mod unic.Poate asta m-a facut sa nu o uit : este o persoana speciala care mi-a aratat ca scrisul , o Doamne scrisul , este ceva unic.Ii citeam mereu blogul.Mereu ma surprindea.Imi placeau povestile ei la nebunie.Am zis sa-mi fac si eu un blog , ca de , de ce nu as incerca.Prima compunere pot zice fara strangere de inima ca a fost jalnica , dar nimeni nu mi-a zis asta.Am zambit si am continuat.Aceasta fata mi-a fost alaturi mereu cand am avut nevoie si sper ca si eu i-am fost.Imi zicea ca o fac sa zambeasca si sa se simta bine si eram fericita din acest motiv.Candva am fost si Bff.Inca vorbesc cu ea ca si cand ar fi asa.Nu mai stiu unde vroiam sa ajung.
Intr-un fel , concluzia este ca Nu eu sunt artista , ci partea dureroasa din mine.