joi, 27 decembrie 2012

(Ne)Vinovat


-Karima.intinse araboaica mana infasurata in mateasea neagra.
-Theodor.Incantat.
Araboaica schimba niste priviri cu barbatul din fata ei.Era predestinata intalnirea lor.Nu era o simpla coincidenta.Intalnirile lor spontane , din ce in ce mai dese , schimbul de priviri nevinovat , chipul lor parca pierdut si pacatos ce nu se putea stapani din a urmari fiecare gest al fiecaruia.Si nimic nu mai putea opri atractia dintre ei.
Ochii ii picara pe telefon.Sunetul specific I-phone.ului le deranja confesiunea tacuta , linistea zgomotoasa , mintea goala si plina de ganduri , intalnirea mult asteptata.Se retrase de pe trecerea de pietoni si raspunse.
-Da iubitule.se auzi vocea rece a femei , dupa discutia fu neauzita.
*
O domisoara inalta si subtire , imbracata in uniforma hotelului unde era cazata , se apropie de aceasta si ii intinse o foaie scrisa de mana.Printre lacrimi si suspine o despacheta si incepu sa citeasca :
“Draga mea Karima ,
Stiu ca nu este bine cea ce fac , insa fiinta ta m-a captura de-a dreptu.
Vreau sa stiu daca simti acleasi lucru.Daca si inima ta bate mai
tare cand ma vede , daca fiecare cuvant adresat mie il gandesti de o mie de ori
inainte de-al rosti , daca stomacul ti-e inghitit de fluturi cand ma vezi ca zambesc.
Te astept la camera 501 , etajul 7.Sper sa nu ma insel.
Cu drag , al tau Theodor.”

Femeia nu mai rosti nimic.Insfaca hartia si-si ridica fusta incat sa poata alerga.Fugi prin holul hotelului , printre oameni , angajati si copii.Fugi pe scari , langa balustrade si pe holidoare.Fugi pana se lipi de usa lui.Apasa instinctive manerul si dadu buzna.Sari pe el si-l saruta.
Dormise la el in brate , dupa plecase sa se schimbe.Cobora si luara masa , se plimbasera prin parc si se oprira la o cafenea.Si dupa se intoarsera la el in camera.Asa continuara zile bune.Zi dupa zi simplele glume , imbratisari , dragalaseni facut alaturi de el o satisfaceau.
Theodor o lua pe sus si o invarti , creand un cerc din fuasta ei albastra pana in pamant , dupa o saruta si ii zambi dulce.Se apropie de ea si ii dadu jos hijabul de pe cap , aruncandu-l in lac.
-Theodor , ce faci?se incrunta aceasta punanu-si mainile pe cap.
-Iti dau libertate.
Barbatul se apropie si ii desfacut coda , aranjandu-i parul cret pana la brau.
-Niciodata nu as fi stiut ca esti atat de frumoasa.
-Theodor , da-mi baticul.rosti aceasta raspicat.
-Mai zi o data Theodor.ii lua acesta pometi intre palme.
-De ce?
-Pentru ca imi induiosezi inima cand rostesti “r”-ul tau rarait.zambi barbatul.
-Theodor…ii raspunse la rugaminte , suflandu-i incet aerul in fata , primind in schimb un sarut.
*
Karima combora din lift.In maini purta doua sticle de sampaie Dom Perignon Rose si o punga de cadou.Azi implinisera o luna de cand erau impreuna.O schimbase.O invatase ce este iubirea , iar ea la randul ei ce este obligatia.O eliberase din a mai fi dama de companie a unui afacerist.
Se pozitiona in fata unei oglinzi si-si sterse tusul scurt , isi aranja buclele imense si-si ridica topul crem.Se mai ruja o data si porni catre horidor.Linistea se perturba odata cu primirea unui mesaj de la sotul ei :”Surprinza!”.Il ignora si , ajunsa in fata usi , isi baga telefonul inapoi in plicul corai , asemenea sandalelori cu toc.
Ridicand privirea din geanta vazut boi barbati solizi si surpriza.
-Draga mea , o lua acesta in brate , s-a terminat totul.Luati-o.tipa acesta , in timp ce femeia scapa sampania , lasand ca mirosul ei dulce sa inmiresemeze holul.
Aceasta incerca sa se zbata , sa fuga , sa urle , insa nu reusi.Plansa , luata pe sus de barbati , batu in usa lui Theodor.Fara a observa cineva , acesta iesi si o vazu luata de acele matahale.Vru sa mearga dupa ea , insa nu indrazni.Stia ca o v-a rani mai rau.Fara de vlaga , aceasta sopti :
“Te iubesc.”


                                                     

duminică, 16 decembrie 2012

Amanda.

Fata se apropie.Ochii castanii , destul de sugestivi , luara o forma de miare.Buzele arcuite se deschisera pentru a rosti o frantura de cuvinte , insa nu iesi nimic.Vantul ii batea prin parul lung , de culoare castanie , usor suvitat , care curgea lin pe langa chipul nedumerit , de o forma ovala , purtand doi obraji nu foarte proeminenti . evidentiati prin doua riduri de expresie , trandafirii.
Corpul zvelt ii era aplecat intr-o parte , umerii fiindu-i incretiti si spatele drept ca o scandura ; Prin bluza mulata i se observa sira spinarii.
Scutarandu-si capul isi ridica lantul gentii ,prin miscari lente si repetate , si si-l atarna din nou pe umar , strangandu-l cu unghiile scurt-taiate , cu colturi patratoase , vopsite cu un portocaliu fosforescent.
Pica din nou in melancolie.Sprancenele , acum arcuite , conturau ochii micuti , chiorati.Se uita dupa o persoana , care venea inspre ea.Chipul i se relaxa , in ciuda corpului care deveni incordat.Isi inoda degetele si isi propti conversul alb in vard , tremurand usor.
Aceasta imbratisa strans persoana.
-Mi-ai lipsit.sopti fata cu o voce domola , pe un ton grav.
Zambetul ascuns pe dupa gatul persoanei i se oglindea in ceas.

joi, 6 decembrie 2012

Irealitate

Pic.Simt cum pic deasupra albeti ce ma defineste.Incerc sa plec , sa parasesc locul , insa gramezi de forme nedefinite , exact ca mine , ma ingroapa balnd.Si ma lasa sa ma sufoc , incoltita de alte albeti nevinovate.Ma agit , tremur si plang.Frica imi invadeaza inima.Imima-mi ce nu am mai simt-o pana acum.
Agitat de bataile acesteia , reusesc sa echlibrez situatua , sa o cantaresc , iesind la supfratata.Vad cum capat maini , picioare , chiar si chip?Insa sunt impletite doar dintr-un alb , un alb fildesiu cu o mica stralucire , ce parca atinge speranta.Speranta de umanitate.Si ce cuvant bizar!
Absorb atent tot ce am devenit.Parul lung , construit din siroaie subtiri , facute din gheata , chipa sapat in zapada , brate lungi si fine , acoperite de haine inghetate deasupra corpulu-i ireal , parca furat , lucioase si alunecoase.Intr-o clipa totul ia culoare : parul blond , obraji trandafiri si chiupul portocaliu.
Zambesc , ma agit , fac piruete si nu ma opresc.Zbenguiala , toata starea dr euforie mi sr alunga prin simpla topire a tot ce devenisem.Pic langa cei ce-mi sunt asemenea.
-Buna prietene , a fost ata de buna irealitatea?


sâmbătă, 1 decembrie 2012

Renunta

Fata se dadu in spate.Nu vedea cale de iesire.Isi pierduse orice speranta.Pierduse tot ce pretuise pana acum.Si nu mai avea nimic la care sa tina.Se pierduse pe siesi.Inca putin si se lipi de peretele plin de mucegai , isi lipit pieptul de ghenunchi si-si lasa mainile in spate , intr-o balta de apa din cauza umezitati.Isi ridica strategic ghenunchiul , se incorda , hotarata sa lupte , insa renunta.Nu avea sanse.Era prea puternic.
Se uita la chipul sau negru constituit din doi ochii negri , atat de negrei incat nu iti puteai trece privirea asupra lor , buzele groase , rosi si muscate , pline de coji , nasul stramb , cu o taietura pe tot parcursul sau si , apoi la corpul sau butuganos , tot transpirat si gata de atac.
Barbatul se aporopie de ea , o trase de par in sus , zambindu-i cu dinti sparti si galbeni ,simtindu-se invingator.Insa ea nu se lasa.Putea sa-l enerveze doar.Putea sa joace un joc psihologic.Putea sa incerce macar din nou.
-Iti pute gura.rosti aceasta cu capul aplecat in jos.
Primi o palma.
-Nu o sa vina dupa tine.Nu s-ar risca.rasea acesta dispretuitor.
-Bestie.rosti printre dinti si-l scuipa.
A doua palma.
-Crezi ca o sa te scape?se apopie de urechea ei.Te-a uitat deja.
-Te-a uitat mata la olferinat si acum te rascoli si te revolti?!pufni aceasta scarbita.
A treia palma.
-Frate , tu nu ai ce face cu mana?rostia aceasta , picand pe joc.
Cu vederea incetosata , cu simturile miscoarate , fu atenta la lupta omului cu un baiat.Un baiat brunet , cu par mai lung , imbrecat in negru.Doar atata putea defini din toata lupta , din care jumatate nu intelese.Barbatul ceru iertare , ceru mila , insa fu omorat rapid.Baiatul veni catre fata si o ridica.Vru sa se zbata , vreu sa fie lasata in pace , insa nu avea destula energie ca sa riposteze.Si inchise ambi ochi.
-Constance , trezeste-te , sunt aici.rosti acesta , insa nimic.Constance am venit dupa tine cum ti-am promis.spuse acesta speriat.Constance.....
-Insa ai venit prea tarziu.rosti o voce de femeie.Lasa-ma sa o duc la casa ei.Nu mai lupta , ai pierdut deja.
-Pleaca de aici....marai acesta.
-Ai pierdut.sopti aceasta.Pentru prima oara trebuie sa o lasi balta.