Pic.Simt cum pic deasupra albeti ce ma defineste.Incerc sa plec , sa parasesc locul , insa gramezi de forme nedefinite , exact ca mine , ma ingroapa balnd.Si ma lasa sa ma sufoc , incoltita de alte albeti nevinovate.Ma agit , tremur si plang.Frica imi invadeaza inima.Imima-mi ce nu am mai simt-o pana acum.
Agitat de bataile acesteia , reusesc sa echlibrez situatua , sa o cantaresc , iesind la supfratata.Vad cum capat maini , picioare , chiar si chip?Insa sunt impletite doar dintr-un alb , un alb fildesiu cu o mica stralucire , ce parca atinge speranta.Speranta de umanitate.Si ce cuvant bizar!
Absorb atent tot ce am devenit.Parul lung , construit din siroaie subtiri , facute din gheata , chipa sapat in zapada , brate lungi si fine , acoperite de haine inghetate deasupra corpulu-i ireal , parca furat , lucioase si alunecoase.Intr-o clipa totul ia culoare : parul blond , obraji trandafiri si chiupul portocaliu.
Zambesc , ma agit , fac piruete si nu ma opresc.Zbenguiala , toata starea dr euforie mi sr alunga prin simpla topire a tot ce devenisem.Pic langa cei ce-mi sunt asemenea.
-Buna prietene , a fost ata de buna irealitatea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
:)