"....Mami ,de ce m-ai parasit?"

-La a cata oaie ai ajuns Anita ?

-74.
-74?!zise mama lundu-si puia in brate ,  mangaindu-si nasul de nasul pitici , totodata zambind gingas.
-Mami?
-Da?
-Chiar ai de gand sa pleci?
-Anita.zise aceasta cu o lacrima in ochi.
Femeia se ridica de langa puia sa si o incuie in camera.Se rezema de usa plina de aschi si se lasa in jos , tarsaindu-si spatele de acesta , lasand urme sangeri pe pielea sa.Isi propti capul in culcusul mainilor si se gandi pentru o secunda cum ar fi sa ramana aici .Sa vada cum creste Anita , cum razboiul se termina , cum pacea se instaleaza , cum tot raul dispare , insa nu , nu putea.Ea era raul acolo si ea inpiedica pacea.
Aceasta tresari cand simti pumni in usa , palme din ce in ce mai violente si picioare din ce in ce mai agresive.Se ridica si se uita pe cheia usi.Micuta Anita , fetita cu par castaniu si rochita alba ca si de inger se straduia sa rupa barajul dintre ea si mama ei.Isi distrugea papusile din portelan , vazele din cristal si tot ce avea mai de valoare in camera sa.Chipul palid , acum o explozie rosiatica , pulsa la greutatea fiecaruri obiect aruncat , ochii clipindu-i din secunda in secunda pentru a mentine orice lacrima din cadere.Dupa ce nu mai avu cu ce sa arunce se aseza in paguba produsa , in cioburile spulberate , in materialele rupte si isi aseza palmuta pe usa inchizand ochii.Mama sa se retrase imediat si se sprijini de perete speriata.
-Mami!urla fetita , insa femeia fugi inspre camera sa si isi apuca haina grena si gemantanu , lasand cheia si un biletel in mana sotului sotului , pupandu-l pe obraz de adio , aruncandu-se intr-un taxi apoi.
Anita , auzind rotile scrasnind ,se repezi pe geamul deschi si isi scoase capul , gesticuland din mana .
-Mami , intoarce-te!Mami , m-ai uitat!Mami vin-o inapoi , nu ma lasa singura!Mami ,de ce m-ai parasit?Mami...tacut fetita pentru o clipa , insfacata de tatal sau , insa dupa incepu sa tipe si sa se zbate.Acesta o stranse puternic si o propi in pat , tinand-o strans la piept.Fetita mai riposta cateva secunde , insa adormi in bratele batranului sau tata.

Secretul ei si al meu ( Neinspiratie :-< )

Inchid ochii si rasuflu.Toata mintea mi se calmeaza instant , adancindu-ma in propria transa.Toata linistea ce ma incojura ma calmeaza , oprindu-mi de asemenea siroaiele de lacrimi .Un zambet triumfator imi acapareaza fata , in timp ce ochii iau o curbura neasteptata.

Ma ridic din pat si cobor apasat scarile din lemn.Trec prin goala casa si imping usa alba cu putere.Ma grabesc sa ajung la pontonul din gradina si ma asez pe placile lui reci , infasurandu-ma mai bine in vaporosul cardigan alb.

Privesc atenta cum pasarile planeaza deasupra apei , cum nufari zboara deasupra acesteia ,cum vantul se izbeste silentios in portiunea albastra si cum soarele se imprima , facand-o doar o lucioasa curgatoare albastra.Ridicandu-ma , imi dau jos materialul ce-mi imbratiseaza umeri si ma avant in apa cu putere.Simt cum apa ma impunge in fata , insa nu reactionez , ci imi continui drumul catre fund.Simt o alga , asa ca imi deshid ochii.Locul , totul , era minunat.Incerc sa ma indrept in alta parte , insa simt ca sunt legata de ceva , ca nu am pot misca.Ma zbat , ma agit si ma speri , insa in zadar pentru ca pierd mult oxigen.

-Te iubesc Ruth.imi sopti Dereck in timp ce ma acoperi cu bratul sau.

-Si eu.pufnesc amuzata si imi intorc privirea catre luna.

-Nu glumesc.

Nu m-am mai uitat la el.Cuvintele sale imi intrara pe sub piele si nu stiam ce sa-i spun.M-am cuibarit la pieptul lui si am tacut.Am reusit sa tinem liniste cateva clipe , savurand-o din pin.Nu ma asteptam sa-mi zica asta si nici el nu se astepta sa o spuna.

-Tu nu ma iubesti , Ruth?sopti el vorbele tremurande , indulcindu-le cu accentul sau rarait.

Nu i-am raspuns nimic.Aveam doar 14 ani si nu stiam ce ar fi trebuit sa spun , insa i-am sarutat buzele.

-Ruth?

-Da Dereck.

-Imi pare rau.

Stiam de ce ii parea rau.Povestea noastra luase sfarsit.

Pontonul imi oferise amintiri triste si vesele , experiente de viata , clipe de neuiata , insa acum a decis ca imi traisem viata cat meritasem.Mi-a lasat o ultima amintire : liniste si pace ce domnia fundul sau.Tot ce ascunde apa era acum comoara mea.Secretul ei si al meu.