sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Secretul ei si al meu ( Neinspiratie :-< )

Inchid ochii si rasuflu.Toata mintea mi se calmeaza instant , adancindu-ma in propria transa.Toata linistea ce ma incojura ma calmeaza , oprindu-mi de asemenea siroaiele de lacrimi .Un zambet triumfator imi acapareaza fata , in timp ce ochii iau o curbura neasteptata.
Ma ridic din pat si cobor apasat scarile din lemn.Trec prin goala casa si imping usa alba cu putere.Ma grabesc sa ajung la pontonul din gradina si ma asez pe placile lui reci , infasurandu-ma mai bine in vaporosul cardigan alb.
Privesc atenta cum pasarile planeaza deasupra apei , cum nufari zboara deasupra acesteia ,cum vantul se izbeste silentios in portiunea albastra si cum soarele se imprima , facand-o doar o lucioasa curgatoare albastra.Ridicandu-ma , imi dau jos materialul ce-mi imbratiseaza umeri si ma avant in apa cu putere.Simt cum apa ma impunge in fata , insa nu reactionez , ci imi continui drumul catre fund.Simt o alga , asa ca imi deshid ochii.Locul , totul , era minunat.Incerc sa ma indrept in alta parte , insa simt ca sunt legata de ceva , ca nu am pot misca.Ma zbat , ma agit si ma speri , insa in zadar pentru ca pierd mult oxigen.
-Te iubesc Ruth.imi sopti Dereck in timp ce ma acoperi cu bratul sau.
-Si eu.pufnesc amuzata si imi intorc privirea catre luna.
-Nu glumesc.
Nu m-am mai uitat la el.Cuvintele sale imi intrara pe sub piele si nu stiam ce sa-i spun.M-am cuibarit la pieptul lui si am tacut.Am reusit sa tinem liniste cateva clipe , savurand-o din pin.Nu ma asteptam sa-mi zica asta si nici el nu se astepta sa o spuna.
-Tu nu ma iubesti , Ruth?sopti el vorbele tremurande , indulcindu-le cu accentul sau rarait.
Nu i-am raspuns nimic.Aveam doar 14 ani si nu stiam ce ar fi trebuit sa spun , insa i-am sarutat buzele.
-Ruth?
-Da Dereck.
-Imi pare rau.
Stiam de ce ii parea rau.Povestea noastra luase sfarsit.
Pontonul imi oferise amintiri triste si vesele , experiente de viata , clipe de neuiata , insa acum a decis ca imi traisem viata cat meritasem.Mi-a lasat o ultima amintire : liniste si pace ce domnia fundul sau.Tot ce ascunde apa era acum comoara mea.Secretul ei si al meu.

6 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Nu stiu . Pur si simplu apar si dispar . Viata ma inspira , familia , prieteni , tot ce ma inconjoara . Cum zice Tudor Arghezi : "Dintr-un nimic se naste un colos " .

      Ștergere
  2. ai trecut putin spre clasic ti-ai propus sau pur si simplu te lasi manata de inspiratie?

    par fff complexe ultimele post-uri:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Clasic ? Complexe ? Pur si simplu simt si scriu . Desi am momente "moarte" , desi toata inspiratia imi este tacuta incer . Cum am mai zis pe wattpad : Scrisul este eu . (stiu ca nu suna deloc bine , insa aceasta este cea mai buna descriere a mea ) .

      Ștergere
  3. ce tare esti!imi placi mult!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc . Si eu care eram total dezamagita de postarea asta .

      Ștergere

:)