Incercand lucruri noi

Clopotul biserici a inceput sa bata puternic.Fiecare sunet ma atragea mai aproape , tot mai aproape.Vantul imi flutura parul lung si roscat.Kayla , prietena mea s-a intors catre mine si mi-a lipit o palma peste obraz.Avea un zambet nazdravan , ce ce insemna ca o distrase gestul ei deloc bizar.I-am aruncat o privire destul de aspra , insa rasul ma demasca-mereu o facea-.
 -Draga mea-incepuse sa imi spuna asa pentrt ca i se parea mai chic-nu vad nici un baiat ata de bun incat sa-ti fure privirea ta copiareasca.
As fi vrut sa comentez , dar privirea chiar imi era leita cu a unui copil de opt ani : pe chipul palid purtam doi ochi albastrii , ca de exchimos.Parul imi era lasat liber , in bucle discrete , de culoarea morcovului.Picioarele imi arata ca doua bete in blugii albastrii deschisi.
-Ne vedem la scoala , bine?am ignorat-o in timp ce i-am taiat calea , traversand spre cladirea care gazduia biserica.Aceasta era alba-daca se mai putea spune asta -cu geamuri baricadate.Nu ma speria , nu ma mai speria.M-am oprit in fata acesteia.Ce ma atragea asa de tare in ea? Mi-am adunat toata forta pentru a impinge usa din beton , care era exagerat de grea.Praful mi-a invadat nasul , facandu-ma sa tusesc.pe jos erau cioburi amestecate cu tencuiala cazuta de pe pereti.am pasit inauntru , pe varfuri , fiindu-mi frica sa nu imi intre ceava in picior.in fata mea , prin norul de praf zaream o bancuta lunga , maro , destul de zgariata.m-am apropiat cu pasi marunti :pe banca era intinsa o fetita micuta.avea aliura de inger :parul lung si blond , care ii pica fix pe rochia alba , in ciuda prafului.apropindu-ma , am inceput sa tremur.fata era transparenta , ca o fantoma.-in acest moment chiar vroiam o palma de la kayla-.instincti mi-a venit sa tip , dar , ceva-o mana-mi-a acoperit gura.nu-i simteam caldura pielii , nici linile maini , dar nici mana in sine.mi-a dat drumu si m-am intors spre acea persoana -disparuse.Nu cred in fantome , vampir sau alte porcari de genul asta.sunt doar chesti comerciale , dupa care sunt inebuniti oameni.insa cine ar crede ca o fata atat de schiloada ar intr singura intr-o biserica abandonata , care se spune ca e bantuita-iaras nu cred.oameni au tendinta de a spune lucruri de genul asta doar pentru a speria tineri de varsta mea.cred ca o fac pentru a ne tine la distanta de spatiile inchise , dar deobicei ne atrag mai tare.destul de patetic , nu-i asa? Plictisita de sf-ul vazut m-am hotarat sa plec.pand la urma fetita aceea probabil era doar o papusa-nu o sa stau pe ganduri de ce era transparenta-si mana aceea era doar costinta mea care imi zicea sa nu tip.am trantit usa de beton in urma mea si am vazut ca incepuse sa ploua puternic-nu puteai sa vezi la 2 metri in fata-.ceva vroia sa ma tina in biserica asta abandonata , dar nu-mi place sa le fac oamenilor pe plac.am inceput sa alerg prin ploaie , improscandu-mi cu noroi blugii.ghiozdanul mi se fataia enervant pe spate.m-am oprit sa-mi trag sufletul.cerul era din nou albastru.scoala era fix in fata.turnurile in stil gotic ma fascinau de data aceasta , inur-un mod absurd.le vedeam in fiecare zi.scoala era coustruita din caramizi maro si crem.o constructie sumbra de imensa. Ajunsa in fata usi de clasa , am ciocanit uror , mi-am facut curaj si am intrat.profesoara de biologie era deja in clasa.am lasat privirea in jos.era cea mai mare greseala sa o privesti in ochi cand intarziai , are o jprivire aspra , extrem de aspra. -scuzati-ma ca am intarziat.am rostit lin. 
-Domnisoara Liz , poti sa pleci acasa pentru toata ziua :noi nu aceptam intarziati.sper ca maina ne voti onora cu prezenta la timp. 
-Dar... 
-Fara dar.te asteptam maine.mi-a zis profesoara ininte sa ma scoata afara. Scorpia!fata lui kayla era destul de calma , in ciuda reprosului din ochi.
Am decis sa plec , totusi fericita ca nu trebuia sa stau uda la scoala.Ce ar trebui sa fac?Sa ma intora in biserica pentru a vedea daca mai era fata aceea sau sa plec la sora mea mai mica?Pana la urma am hotarat sa plec inspre biserica-era in drum spre casa.
Nu a durat mult ca sa deschid usa.M-am repezit spre banca din lemn :era goala.Se pare ca nu existau finte mistice care sa bantuie biserica.Mi-am rasucit picioarele , gata de plecare , insa un om intrase in locul acesta "bantuit".M-am grabit sa ma ascund dupa un vitraliu.Satele imi era lipit de perete , tinandu-mi picioarele stranse la piept. 
-Carla?rosti voce acestuia-acestuia pentru ca vocea era mult mai groasa decat a unei fete-.carla probabil era fetita intinsa pe banca. 
-Nu suntem singuri aici jon.rosti o voce subtire si de copil.e o fata a scunsa dupa fereastra colorata. 
-Suntem fantome carl , nu ne poate vedea. 
-M-a vazut de dimineata dormind.am folosit lantul de la tine ca sa nu tipe.a scos un pandantantiv mare si rotund din fier. 
-Unde ziceai ca s-a ascuns?rostind aceste cuvinte am inceput sa tremur.ce arede gand sa-mi faca? 
-Te rog sa nu-mi faci rau.a fost tot ce mi-a trecut prin minte.baiatul , jon , s-a aplecat si m-a apucat de brate , ridicandu-ma.ochi ii erau negri la fel ca parul.m-a zmucit pana am picat usurata pe banca.
-de ce esti aici?ma intreba el.
-nu stiu.s-a apropiat de mine si m-a zgaltait.
-nu ma minti!
-chiar nu stiu.ma jur.
-nu mai minti!a tipat el inspre mine.
-las-o.vorbi lent si calm fetita.de ce esti aici?
-nu stiu.imi pare rau daca am facut probleme.
-ce te-a adus aici?
-clopotul biserici.nu stiu ce mi-a venit.
-ea este cea pe care o asteptam.i-a aruncat fetita o privire lui jon.tatal tau a murit in razboi , mama ta este ziarista si sora ta are sindrom down.mi-a curs o lacrima cand am auzit de cicilia.nu trebuie sa plangi.mi-a sters lacrima.nu merita : esti menita sa mori.mi-a picat fata.
-ce?am inceput sa plang. -liz...incepu aceasta.din acest moment nu mai poti sa iesi de aici fara sa fi insotita.
-parca erati fantome.am zis fara sa cred nimic.
-avem un pandantiv care ne ajuta sa aratam ca oameni.se baga jon.
-pot macar sa merg la cici? -merg cu ea.ma zmuci jon.
Ieind pe usa am prins curaj sa-i vorbesc.
-cu ce am gresit?m-am pozitionat in fata lui.
-mergi!mi-a vorbit el non salant.
-explica-mi!l-am oprit din nou.
-Liz , esti o fata frumoasa si nu meriti sa mori , dar nimeni nu poate explica de ce.Eu o sa incerc sa te apar.M-a luat din nou de umeri.Uite-te in ochi mei. -Ai ochi frumosi.am reusit sa zambesc.
-Promite-mi ca nu vei avea incredere in nimeni. 
-Promit.
Jon ma pupa pe frunte ca un tata protector.Nimeni nu mai facuse asta de multa vreme.De cand tata murise.
Pana acum puteam sa jur ca nu exista fantome , dar Carla , si Jon , ma pusesera pe ganduri.Deobicei nu puteai simti buzele unei fantome , dar ale lui jon fusesera prea reale.Nu existau medalioane pentru fantome , sau cel putin asa credeam.O doamne , am agreat ca exista fantome.