Si oare omul poate trece cu gandul peste limitele vizuale?Oare poate sa se joace cu natura cum se joaca si cu paleta de culori?Si uite un liliac inflorit din plin.Se simtea mireasma proaspata de dupa-amiaza.Mai e si un clopotel la tulpina copacului cu nuante de mov si maroniu.Poate cu o Sfanta bataia a unui clopo de biserica a unit prin mod religios doi oameni.Si cei doi vestiti de floare par a se tine de mana , dar ii doar o craca de pom verdea , care se intalneste cu alta.Si proaspetele frunze sunt parca niste degete care se tin strans.Si parca ii vad certundu-se o iarna intreaga.Si vad in fata o biserica alba , in peisajul palid , dar totusi insorat.Ma gandeam la strabunica mea si parca am fost fermecati sa intram in curtea bisericii pe o usa de fer.Si dor printr-un gand.I-am aprins o lumanare , nu dor pentru bunatatea ei si pentru dorul pe care i-l patimesc.Nu o sa plang pentru ca te-am pierdut , doar o sa zambesc in lipsa ta.Stiu ca urasti oameni nefericiti.Inca mi te aduc aminte , vag ce-i drept : senina si cu un zambet batran.Fratele meu mi-a zambit inocent.Cel mai fumos dar.Mi-am adus aminte ca eram pe strada.
Si intru in parc.
Oare oameni nu sunt speriati de o fata cu jeansi rosi , care poarta un pardesiu lung si gri si care scrie la un telefon , furata de tastatura?Si un fluture mi s-a ratacit in par.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
:)