Pur si simplu nu am scuza

Nu stiu ce ar trebui sa scriu.Nu am habar , doar mi-a fost dor sa postez din nou.Poate ar trebui sa vorbesc si despre asta : de ce lume zice ca am talent?Nu vad cum pot sa scriu diferit , original...Sunt un copil de doar 13 ani care traieste cu caietu si stilou dupa ea.Poate uni iau astea pentru autografe , liste de cumparaturi , muzica preferata , etc.Nu intelegeti gresit : imi place ca am acel ceva special , dar nu inteleg de ce eu?Poate ma subestimez.Exista milioane de copii care reusesc sa potriveasca cuvintele perfect.Pana la urma o sa ma contrazic si o sa zice de genu ca am castigat asta si altele.Nu are rost sa va plictisesc cu asta , deci o lasa balta.Accept ca lumea zice asta , chiar daca imi musc buza si ma rog sa nu ma mai laude.Nu-mi place sa ma mandresc sau sa fiu laudata.Poate de accea imi este frica sa public o carte , sau sa arat cuiva ce scriu. Vreau sa simt ca cea ce sciu acum ma face sa zambesc , sau chiar sa plang , dar nu , sunt o stana de piatra insensiblia.Chiar asa de mult m-am schimbat?Nu pot sa simt nimic , dar stiu ca am nevoie de acel nimic.Sunt vie , dar...Fara dar , imi caut doar scuze.Atatia ani am incercat sa fiua tare si sa ignor suferinta si acum urasc cea ce am devenit.Oare albinele nu sufera cand ranesc pe cineva?Mor si ele.Pe cine am ranit ca sa ma simt asa?Oare maine o sa-mi renin.Stai ca asta nu este doar o raceala.Nu pot molipsi pe nimeni si tare as vrea sa fie cineva ca mine , xu care pot sa impart suferinta.Dar nu-i vreau rau acelei persoane.Poate ca acum simt bunatate si de accea zambesc. E clar : amtalent pentru ca trimit sentimente in tot cea ce scriu si nu sunt o piatra pentru ca scrisul ma face sa simt , sa simt chestii pe care mortii nu le simt.Poate de accea imi este frica de moarte.