O speranta

Amanda , o Doamne , Amanda.Stiu ce vreau sa scriu , dar e scurt , chiar banal.Mai mult...Mult mai mult....Chiar prea mult.Amanda este ca o salvare.Ma cheama sa scriu mereu , dar nu ma simt in stare in fiecare moment.Cred ca imi este frica sa nu mai am idee de continuare , sau sa nu ajung la final si sa o las balta.Oare sunt asa de puternica incat sa o public?Sau sunt asa de puternica incat sa zic ca eu am scris-o?Si poate elevii ca mine o sa faca fisa de lectura la ea.Cat de bine suna!Si imi imaginez ca o sa fie probabil si la carturesti si tinerii o sa se uite la ea si o sa le ceara bani parintiilor lor sa o cumpere.Mmmm ce bine suna si asta.Dar sunt doar vise. P.S: si visele devin realitate.