Si poate vom ramane

"In iubire totul se schimba , toate devin insemnate , dintr-un nimic se naste un colos."

Tudor Arghezi.

Imediat dupa pod era facuta o poteca din pietris , care duce spre un luminis imens.Pomi inaltii , gigantici chiar , isi lasau umbra sa joace pe iarba.La tulipinile acestora se leganau flori salbatice , de diferite culori , in timp ce coroana lor era acoperita de pasari ce-si ciripeu cantecu de leagan.Nori pufosi aglomerau cerul luminos , in timp  ce soarele trimitea razel puternice din colturi ascunse.

Amanda se opri in mijlocul luminisului si incepu sa se invarta "orbeste" , mangaiata de usoare suflari ale vantului si piscaturi ale soarelui.Subtirile glezne ii jucau in iarba.Taylor se apropie de aceasta si facu o plecaciune.

-Imi dati mana , domnita?isi ridica acesta privirea din pamant.Mana care ii era pusa la spate se potrivea cu accentul sau britanic.O incercare de accent britanic.

-Desigur.ii darui Amanda mana sa , rece si fina.

Acesta o tine apasat pe spate , mana tremurandu-i usor.Pozitia Amandei era foarte eleganta , fiind vizibil ca a facut balet.Taylor ii dadu drumu ca sa faca o pirueta , dupa o lasa pe spate.Ii capta contactul vizual si incepu sa cante:

-I keep dreaminc you'll be whit me and never go.canta acesta acompaniat de Amanda.Stop breathing if I don`t see you anymore!

-Far away.Nickelblack.Te iubesc.Amanda isi puse mana peste gura , nedezlipindu-si ochii din ochii lui.Melodia , da , iubesc...melodia.ea zambi neindemanatic in timp ce Taylor zambea.

-Si eu.