Doar o clipa durase ca fata sa se zburde din mana mamei sale.Fugea rapid , gandindu-se la cea ce îi spuse mama ei si daca era posibil.Avea un singur drum in minte : casa bunei sale prietene , Alice.Primul lucru pe care-l făcuse era sa vadă cum arata geamul camerei acestei.A observat ca stica era sparta , iar dedesubtul accestei iarba era tocita si rosie."Draga mea ,..."isi aminti ea inceputul"...Alice a fost împinsă de un hoţ , de la geamul ei.Cînd au venit medicii nu au putu spune cum v-a fi.Ti-am spus asta ca sa nu afli de la alcineva."termina mama ei înainte sa fugă panicată spre casa.
Gandurile îi vuiau în cap.Se puse pe gazonul familiei Morrison si începu sa plîngă.Nu putea accepta acest adevăr.Nu-l putea primi în gîndul sau.Statea in frig cersind o veste despre Alice.Oare lacrmile nu ii inghetasera?Oare nu tremura de frig?
Dupa o ora jumatate tot acolo statea.Nu mai plangea , doar relu amintiri petrecute cu Alice.In mintea ei se formase un sir de diapozitive.Mama lui Alice , doamna Morrison , ii aduse o jacheta si o cana de ciocolata calda.Poate macar astea ii usurau sezuta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
:)