Azi am avut o excursie cu profesoara de muzica la palatul Mogosoaia.Muzica clasica.Dragut.Ok.Asa.Ningea puternic.Totul era ca un vis.Lacul inghetase.Stateam si ma uitam la alba portiune.Avea niste plantatea mici , tufe , ca un labirind peste care puteai sari.Deja ma pierdusem cu gandul.Parca o vedeam acolo pe Amanda suferind despartirea de Taylor.Parca o simteam in jur.Stiu ca mereu este langa mine.Stiu ca este o parte din mine.Stiu ca ma inspira.Avea niste jeansi skinny si o bluza mai larguta rozalie , parca de culoare pieli.In picioare avea niste cisme din cauciuc cu buline divers colorate.Eram toata bine imbracata(aproape) si imi era frig.Ea nu tremura.Isi tine capul intre maini si plange.Parul castaniu era alb.Lacrimile , in contact cu frigul produs de iarna , ii inroseau obraji.
O simteam acolo vie si vroiam sa merg langa ea.Dar era doar mintea mea.Amanda nu exista.Doar in mintea mea i-a viata.Intr-o zi o voi uita , dar voi stii ca mereu a fost acolo cineva care sa ma inspire.Imi pare rau.Imi pare rau ca v-a veni ziua aceea.
Si stiu ca Amanda isi v-a gasi propiul castel.:)