Mai este cineva aici ? Pentru ca imi este dor de comentariile voastre .

De parerile voastre .

De intrebarile legate de Amanda .

Sau povestiile scurte pe care mi le scriati in comentari.

Pentru ca imi erati dragi . Si inca imi sunteti . Insa imi lipsiti .

4810 vizualizari . 249 comentarii . 8 persoane de interes .

Si ati disparut cu toti ?

Glonţul .

Omul apăsă pe trăgaci . Glonţul se roti în aer şi străfulgeră pieptul unui soldat , acesta rostogolindu-se aprope de margine stânci . Sângele pur îi curgea aproape neobservat în întunericul nopţii . Obrajii acestuia arzători de la efort se albiră . Păli tot . Ochii albaştrii fixau cerul , nimerind o singură stea cu privirea : Orionul . Şi nu-şi şchimbă centrul de atenţie . Aceştia străluciră odată cu steaua şi pleopele îi picară greoi .

Valuri se izbeau dement in rocă , parcă încercând să alunge durerea bărbatului . Şi i-o plimbau din larg pîna la mal , spulberînd speranţa  acestuia cu fiecare năpustire a apei asupra nisipului catifelat . Spuma albă se lipi de stâncă , în timp ce inima îi pulsa greoi . Pieptul i se ridică , acesta rostogolindu-se înca o dată şi mai aprope de marginea stâncii .

                                                                     *

" Dragul meu Greg ,

Te rog scrie-mi . Orice gând . Orice cuvânt . Orice emoţie pe care o simţi , doar pentru a-mi linişti panica . Nu am mai auzit nimic de tine sau de echipajul tău . Ştiu că vă pregătiţi pentru război , dar gândul că pâna şi o literă scrisă de tine ar pute fi ultima - mă sfâşie . Îmi este dor de tine . Şi Taniei de asemena . A început să citească carte recomandată de tine .Te iubesc , Julliet . "

"Greg , 

Ce se întampla ? Nu mi-ai mai scris . Nu mi-ai mai trimis nici o carte postală . Tania a fost internată azi . A avut o cădere de calciu . Este bine , da a întrebat de tine .'Ce ar face Greg ? ' . Am întrebat-o : 'Cum adică ?' . Şi a zambit şi a spus : 'Dacă i s-ar întâmpla asta pe câmpul de luptă.' . După asistenta mi-a zis că are nevoie de odihnă şi am plecat . Greg , scrie-mi te rog . Julliet ."

"Iubitule ,

Ce s-a întamplat cu tine ? Mă sperii . Mâine pleci in razboi şi nu mi-ai mai scris . Mama a zis că eşti ocupat doar cu antrenamentele şi să nu mă sperii . Însă ceva îmi zice că nu e doar asta . Am vorbit cu locotenetul . A zis că s-a retras . Că era prea periculos . Şi ţi-a zis şi ţie asta . Mi-a mai povestit şi că o tabară colegă a fost luată prin surprindere cu un atac . Ai grijă de tine . "

"Străine ,

Azi ai început războiul . Nu ştiu când o să primeşti scriscoarea , însă mă uit la Orion . Mai ştii ? Stăteam pe banca aceia dintre salci şi mi-ai şoptit 'Când o să te uiţi la Orion , o să te uiţi la mine . Şi când eu o să mă uit la Orion , o să mă uit la tine . Şi ştii ce se va intâmpla ? .' . Am răspuns habarnistă  'Nu , nu ştiu . ' . Şi mi-ai spus zâmbind 'O să ni se intâlnescă privirile . ' . Te iubesc . "

                                                                         *

-Şi eu te iubesc Julliet . şopti acesta parcă în transă , uitându-se la Orion .

Soldatul fu împus de vânt şi se rostogoli pentru ultima oară . Îşi duse mâna la ochii şi îi atinse adormit , după impactul fu brut . Pică într-o piatră , după în apa adâncă . Şi se lasă purtat de curentul mării .

No title .

Inca mai sunt acea fata micuta din a -VI -a care s-a incurcat cu cine nu trebuia . Acea micuta care s-a indragostit pentru prima oare . Careia ii sclipesc ochii si ranjeste la orice amintire fericita. Acea fetita care face numai cum o ducea capul si care este incapatanata . Care s-a increzut si a pierdut . Insa acum fetita acea a invatat cum se invart lucrurile , cum zambetele pot fii false si prietenile doar niste cercuri de perierghie . Si iubirea doar un viciu .

Si am pasit incontinu

Zi . Se facuse din nou zi . M-am ridicat de pe sezlongul incomod si am sperat la ceva mai bun . O zi mai energica . Mi-am trantit talpile in nisipul rece si l-am privit . Nici el nu avea viata , energie , bucurie . Imediat mi-am alungat gandul . Cerul inorat , parca pregatit de ploaie ma fulgera . Ma fulgera cu sageti reci si triste . M-am avantat in imensul de nisip . Si am pasit incontinu trist si lenes , precum cerul ma motivase . Caldura dogoritoarea imbratisa , piscandu-ma vesel , insa rafalele de vant o alungau . Am ridicat o scoica si am aruncat-o intr-un val . Si s-a scufundat , ducandu-se la fund ramanand acolo .
Ploaia incepuse , precum prevestisem . Parca totul era inchitit de un gri . Un gri bolnavicios . Si se intensifica , incoltindu-ma cu perdelele ei grele si ude . Nu am ripostat , am stat acolo asteptandu-mi soarele . Si am pasit incontinu , pana , prin transparentul umed , am zarit o pereche de ochi albastri . Si am zambit . Si am zambit uitandu-ma in ei . Si am stat asa pana ploaia s-a oprit si ei au diaparut . Si am pasit incontinu zambind .

I don't know , but I think I love him .

Ii iubesc ochii albastri .
Ii iubesc zambetul .
Ii iubesc parul .
Ii iubesc nesiguranta .
Ii iubesc naivitatea .
Ii iubesc glumele .
Ii iubesc caracterul .
Ii iubesc chipul .
Ii iubesc geaca .
Ii iubesc buzele .
Ii iubesc gropitele .
Ii iubesc seninatatea .
Ii iubesc sinceritatea .
Ii iubesc curiozitatea .
Ii iubesc indiferenta .
Ii iubesc grija acordata .
Ii iubesc zambetul nesigur .
Ii iubesc mersul stangaci .
Ii iubesc felu de a fi .
Ii iubesc carlionti.
Ii iubesc atractia magnetizanta .
Ii iubesc modul de a ma face sa rad .
Ii iubesc atentia pe care mi-o acorda .
Ii iubesc privirea lui cand se intalneste cu a mea .
Ii iubesc ochiadele ascunse pe care mi le acorda .
Ii iubesc ochii goli ce incerca sa patrunda in ai mei .
Ii iubesc chipul senin pe care mi-l dezvaluie .
Ii iubesc felul de as bagat mana in par .
Insa nu stiu de ce le iubesc .

[ http://www.youtube.com/watch?v=fJciuqWEqZs ]

"....Mami ,de ce m-ai parasit?"

-La a cata oaie ai ajuns Anita ?

-74.
-74?!zise mama lundu-si puia in brate ,  mangaindu-si nasul de nasul pitici , totodata zambind gingas.
-Mami?
-Da?
-Chiar ai de gand sa pleci?
-Anita.zise aceasta cu o lacrima in ochi.
Femeia se ridica de langa puia sa si o incuie in camera.Se rezema de usa plina de aschi si se lasa in jos , tarsaindu-si spatele de acesta , lasand urme sangeri pe pielea sa.Isi propti capul in culcusul mainilor si se gandi pentru o secunda cum ar fi sa ramana aici .Sa vada cum creste Anita , cum razboiul se termina , cum pacea se instaleaza , cum tot raul dispare , insa nu , nu putea.Ea era raul acolo si ea inpiedica pacea.
Aceasta tresari cand simti pumni in usa , palme din ce in ce mai violente si picioare din ce in ce mai agresive.Se ridica si se uita pe cheia usi.Micuta Anita , fetita cu par castaniu si rochita alba ca si de inger se straduia sa rupa barajul dintre ea si mama ei.Isi distrugea papusile din portelan , vazele din cristal si tot ce avea mai de valoare in camera sa.Chipul palid , acum o explozie rosiatica , pulsa la greutatea fiecaruri obiect aruncat , ochii clipindu-i din secunda in secunda pentru a mentine orice lacrima din cadere.Dupa ce nu mai avu cu ce sa arunce se aseza in paguba produsa , in cioburile spulberate , in materialele rupte si isi aseza palmuta pe usa inchizand ochii.Mama sa se retrase imediat si se sprijini de perete speriata.
-Mami!urla fetita , insa femeia fugi inspre camera sa si isi apuca haina grena si gemantanu , lasand cheia si un biletel in mana sotului sotului , pupandu-l pe obraz de adio , aruncandu-se intr-un taxi apoi.
Anita , auzind rotile scrasnind ,se repezi pe geamul deschi si isi scoase capul , gesticuland din mana .
-Mami , intoarce-te!Mami , m-ai uitat!Mami vin-o inapoi , nu ma lasa singura!Mami ,de ce m-ai parasit?Mami...tacut fetita pentru o clipa , insfacata de tatal sau , insa dupa incepu sa tipe si sa se zbate.Acesta o stranse puternic si o propi in pat , tinand-o strans la piept.Fetita mai riposta cateva secunde , insa adormi in bratele batranului sau tata.

Secretul ei si al meu ( Neinspiratie :-< )

Inchid ochii si rasuflu.Toata mintea mi se calmeaza instant , adancindu-ma in propria transa.Toata linistea ce ma incojura ma calmeaza , oprindu-mi de asemenea siroaiele de lacrimi .Un zambet triumfator imi acapareaza fata , in timp ce ochii iau o curbura neasteptata.

Ma ridic din pat si cobor apasat scarile din lemn.Trec prin goala casa si imping usa alba cu putere.Ma grabesc sa ajung la pontonul din gradina si ma asez pe placile lui reci , infasurandu-ma mai bine in vaporosul cardigan alb.

Privesc atenta cum pasarile planeaza deasupra apei , cum nufari zboara deasupra acesteia ,cum vantul se izbeste silentios in portiunea albastra si cum soarele se imprima , facand-o doar o lucioasa curgatoare albastra.Ridicandu-ma , imi dau jos materialul ce-mi imbratiseaza umeri si ma avant in apa cu putere.Simt cum apa ma impunge in fata , insa nu reactionez , ci imi continui drumul catre fund.Simt o alga , asa ca imi deshid ochii.Locul , totul , era minunat.Incerc sa ma indrept in alta parte , insa simt ca sunt legata de ceva , ca nu am pot misca.Ma zbat , ma agit si ma speri , insa in zadar pentru ca pierd mult oxigen.

-Te iubesc Ruth.imi sopti Dereck in timp ce ma acoperi cu bratul sau.

-Si eu.pufnesc amuzata si imi intorc privirea catre luna.

-Nu glumesc.

Nu m-am mai uitat la el.Cuvintele sale imi intrara pe sub piele si nu stiam ce sa-i spun.M-am cuibarit la pieptul lui si am tacut.Am reusit sa tinem liniste cateva clipe , savurand-o din pin.Nu ma asteptam sa-mi zica asta si nici el nu se astepta sa o spuna.

-Tu nu ma iubesti , Ruth?sopti el vorbele tremurande , indulcindu-le cu accentul sau rarait.

Nu i-am raspuns nimic.Aveam doar 14 ani si nu stiam ce ar fi trebuit sa spun , insa i-am sarutat buzele.

-Ruth?

-Da Dereck.

-Imi pare rau.

Stiam de ce ii parea rau.Povestea noastra luase sfarsit.

Pontonul imi oferise amintiri triste si vesele , experiente de viata , clipe de neuiata , insa acum a decis ca imi traisem viata cat meritasem.Mi-a lasat o ultima amintire : liniste si pace ce domnia fundul sau.Tot ce ascunde apa era acum comoara mea.Secretul ei si al meu.

(Ne)Vinovat

-Karima.intinse araboaica mana infasurata in mateasea neagra.

-Theodor.Incantat.

Araboaica schimba niste priviri cu barbatul din fata ei.Era predestinata intalnirea lor.Nu era o simpla coincidenta.Intalnirile lor spontane , din ce in ce mai dese , schimbul de priviri nevinovat , chipul lor parca pierdut si pacatos ce nu se putea stapani din a urmari fiecare gest al fiecaruia.Si nimic nu mai putea opri atractia dintre ei.

Ochii ii picara pe telefon.Sunetul specific I-phone.ului le deranja confesiunea tacuta , linistea zgomotoasa , mintea goala si plina de ganduri , intalnirea mult asteptata.Se retrase de pe trecerea de pietoni si raspunse.

-Da iubitule.se auzi vocea rece a femei , dupa discutia fu neauzita.

*

O domisoara inalta si subtire , imbracata in uniforma hotelului unde era cazata , se apropie de aceasta si ii intinse o foaie scrisa de mana.Printre lacrimi si suspine o despacheta si incepu sa citeasca :

“Draga mea Karima ,

Stiu ca nu este bine cea ce fac , insa fiinta ta m-a captura de-a dreptu.

Vreau sa stiu daca simti acleasi lucru.Daca si inima ta bate mai

tare cand ma vede , daca fiecare cuvant adresat mie il gandesti de o mie de ori

inainte de-al rosti , daca stomacul ti-e inghitit de fluturi cand ma vezi ca zambesc.

Te astept la camera 501 , etajul 7.Sper sa nu ma insel.

Cu drag , al tau Theodor.”

Femeia nu mai rosti nimic.Insfaca hartia si-si ridica fusta incat sa poata alerga.Fugi prin holul hotelului , printre oameni , angajati si copii.Fugi pe scari , langa balustrade si pe holidoare.Fugi pana se lipi de usa lui.Apasa instinctive manerul si dadu buzna.Sari pe el si-l saruta.

Dormise la el in brate , dupa plecase sa se schimbe.Cobora si luara masa , se plimbasera prin parc si se oprira la o cafenea.Si dupa se intoarsera la el in camera.Asa continuara zile bune.Zi dupa zi simplele glume , imbratisari , dragalaseni facut alaturi de el o satisfaceau.

Theodor o lua pe sus si o invarti , creand un cerc din fuasta ei albastra pana in pamant , dupa o saruta si ii zambi dulce.Se apropie de ea si ii dadu jos hijabul de pe cap , aruncandu-l in lac.

-Theodor , ce faci?se incrunta aceasta punanu-si mainile pe cap.

-Iti dau libertate.

Barbatul se apropie si ii desfacut coda , aranjandu-i parul cret pana la brau.

-Niciodata nu as fi stiut ca esti atat de frumoasa.

-Theodor , da-mi baticul.rosti aceasta raspicat.

-Mai zi o data Theodor.ii lua acesta pometi intre palme.

-De ce?

-Pentru ca imi induiosezi inima cand rostesti “r”-ul tau rarait.zambi barbatul.

-Theodor…ii raspunse la rugaminte , suflandu-i incet aerul in fata , primind in schimb un sarut.

*

Karima combora din lift.In maini purta doua sticle de sampaie Dom Perignon Rose si o punga de cadou.Azi implinisera o luna de cand erau impreuna.O schimbase.O invatase ce este iubirea , iar ea la randul ei ce este obligatia.O eliberase din a mai fi dama de companie a unui afacerist.

Se pozitiona in fata unei oglinzi si-si sterse tusul scurt , isi aranja buclele imense si-si ridica topul crem.Se mai ruja o data si porni catre horidor.Linistea se perturba odata cu primirea unui mesaj de la sotul ei :”Surprinza!”.Il ignora si , ajunsa in fata usi , isi baga telefonul inapoi in plicul corai , asemenea sandalelori cu toc.

Ridicand privirea din geanta vazut boi barbati solizi si surpriza.

-Draga mea , o lua acesta in brate , s-a terminat totul.Luati-o.tipa acesta , in timp ce femeia scapa sampania , lasand ca mirosul ei dulce sa inmiresemeze holul.

Aceasta incerca sa se zbata , sa fuga , sa urle , insa nu reusi.Plansa , luata pe sus de barbati , batu in usa lui Theodor.Fara a observa cineva , acesta iesi si o vazu luata de acele matahale.Vru sa mearga dupa ea , insa nu indrazni.Stia ca o v-a rani mai rau.Fara de vlaga , aceasta sopti :

“Te iubesc.”

                                                     

Amanda.

Fata se apropie.Ochii castanii , destul de sugestivi , luara o forma de miare.Buzele arcuite se deschisera pentru a rosti o frantura de cuvinte , insa nu iesi nimic.Vantul ii batea prin parul lung , de culoare castanie , usor suvitat , care curgea lin pe langa chipul nedumerit , de o forma ovala , purtand doi obraji nu foarte proeminenti . evidentiati prin doua riduri de expresie , trandafirii.
Corpul zvelt ii era aplecat intr-o parte , umerii fiindu-i incretiti si spatele drept ca o scandura ; Prin bluza mulata i se observa sira spinarii.
Scutarandu-si capul isi ridica lantul gentii ,prin miscari lente si repetate , si si-l atarna din nou pe umar , strangandu-l cu unghiile scurt-taiate , cu colturi patratoase , vopsite cu un portocaliu fosforescent.
Pica din nou in melancolie.Sprancenele , acum arcuite , conturau ochii micuti , chiorati.Se uita dupa o persoana , care venea inspre ea.Chipul i se relaxa , in ciuda corpului care deveni incordat.Isi inoda degetele si isi propti conversul alb in vard , tremurand usor.
Aceasta imbratisa strans persoana.
-Mi-ai lipsit.sopti fata cu o voce domola , pe un ton grav.
Zambetul ascuns pe dupa gatul persoanei i se oglindea in ceas.

Irealitate

Pic.Simt cum pic deasupra albeti ce ma defineste.Incerc sa plec , sa parasesc locul , insa gramezi de forme nedefinite , exact ca mine , ma ingroapa balnd.Si ma lasa sa ma sufoc , incoltita de alte albeti nevinovate.Ma agit , tremur si plang.Frica imi invadeaza inima.Imima-mi ce nu am mai simt-o pana acum.
Agitat de bataile acesteia , reusesc sa echlibrez situatua , sa o cantaresc , iesind la supfratata.Vad cum capat maini , picioare , chiar si chip?Insa sunt impletite doar dintr-un alb , un alb fildesiu cu o mica stralucire , ce parca atinge speranta.Speranta de umanitate.Si ce cuvant bizar!
Absorb atent tot ce am devenit.Parul lung , construit din siroaie subtiri , facute din gheata , chipa sapat in zapada , brate lungi si fine , acoperite de haine inghetate deasupra corpulu-i ireal , parca furat , lucioase si alunecoase.Intr-o clipa totul ia culoare : parul blond , obraji trandafiri si chiupul portocaliu.
Zambesc , ma agit , fac piruete si nu ma opresc.Zbenguiala , toata starea dr euforie mi sr alunga prin simpla topire a tot ce devenisem.Pic langa cei ce-mi sunt asemenea.
-Buna prietene , a fost ata de buna irealitatea?