Si uneori cred ca trebuie sa devin o scoarpie ca sa supravietuiesc printe scorpi , insa nu sunt in stare.Cat de negre mi-or fi gandurile mereu ma vor trada ochii mei blajini de copil naiv.Usoara enervare mi se v-a citi mereu din tremuratul buzelor , dar si turma de lacrimi tot de acolo v-a pleca.Palidul chip rotund mi se v-a inrosi la fiecare suferinta dura , chiar si la un zambet chinuit care imi arata starea actuala.Corpul meu usor plinut se v-a desechilibra in semn de nesiguranta pe sine , balasandu-ma cand arunc ganduri neprietenoase.Nu cred ca o sa reusesc sa fiu o asemenea finta diabolica.Inca nu sunt capabila sa infrunta ca pana si o minciuna poate fi un adevar.Doar ce pot face acum e sa strig mici spiridusi albastri-transparenti ce-mi locuiesc in ochii , sa-mi inunde chipul cu franghile lor subtiri si umede , pana ce ajung jos si-si asteapta infinitul de rude ce ma vor parasi abia cand nu ma voi mai trezi.
"-Haide-ti spiridusi , sunt pregatita sa va sufar durele picioare alergandu-mi pe suflet !"