Un zambet senin

Stiu ca acum ma cert cu cea mai buna prietena a mea , dar sunt fericita , cum mereu mi-am dorit.Am zambetul acela plin de viata , care i-a forma cu fiecare cuvant scris.Stiu ca o enerveaza cand am dreptate , dar continui sa-i arat asta.Continui.Nu stiu de ce.Poate sunt obsedata de a avea dreptate?.Eeee.Ma rog.Azi probabil v-a fi a cincea postare la rand si o sa urmeze o pauza mare pana la wekeend.Am scoala.Imposibil.Mi-e dor de vacanta.Meregeam la piscina acoperita , scriiam , citeam , ascultam muzica si ma culcam tarziu.Imi era frica sa stau singura in casa mare de la Campina , dar ma simteam bine.Slaba lumina care imi statea deasupra capului imi oferea , intr-un fel , siguranta.Era locul meu.Stateam acolo in fata monitorului si ma chinuiam sa ma uit la episoade , chiar daca se incarcau ingrozitor de geru.Trecut.Mi-e dor de aceasta mica parte.Chiar imi este.Si cand a dormit Andreea pentru prima oara la mine.La culcare eu numaram oi , iar ea Gude(cainele ei scump<33)."1 oaie , 2 oi , 3 oi , 4 oi , 5 oi , 6oi , 7 oi , 8oi , 9 oi , 10 oi.Beheeeheee.".

[You and I walk a fragile line
I have known it all this time
But I never thought I'd live to see it break
It's getting dark and its all too quiet
And I can't trust anything now
And its comin' over you like its all a big mistake
Holding my breathe, won't lose you again
Something's made your eyes go cold ]


A patra Postare:).Hip hip ura.

Azi am avut o excursie cu profesoara de muzica la palatul Mogosoaia.Muzica clasica.Dragut.Ok.Asa.Ningea puternic.Totul era ca un vis.Lacul inghetase.Stateam si ma uitam la alba portiune.Avea niste plantatea mici , tufe , ca un labirind peste care puteai sari.Deja ma pierdusem cu gandul.Parca o vedeam acolo pe Amanda suferind despartirea de Taylor.Parca o simteam in jur.Stiu ca mereu este langa mine.Stiu ca este o parte din mine.Stiu ca ma inspira.Avea niste jeansi skinny si o bluza mai larguta rozalie , parca de culoare pieli.In picioare avea niste cisme din cauciuc cu buline divers colorate.Eram toata bine imbracata(aproape) si imi era frig.Ea nu tremura.Isi tine capul intre maini si plange.Parul castaniu era alb.Lacrimile , in contact cu frigul produs de iarna , ii inroseau obraji.
O simteam acolo vie si vroiam sa merg langa ea.Dar era doar mintea mea.Amanda nu exista.Doar in mintea mea i-a viata.Intr-o zi o voi uita , dar voi stii ca mereu a fost acolo cineva care sa ma inspire.Imi pare rau.Imi pare rau ca v-a veni ziua aceea.
Si stiu ca Amanda isi v-a gasi propiul castel.:)

Ma poti lasa sa visez?!

Cand am inceput sa scriu din nou pe acest blog , ma gandeam ca , o sa postez in fiecare zi.Vocea rationala din minte mea imi zice ca am scoala , teme si alt chestii de facut.Dar eu nu am aceasta parete.Probabil peste cativa ani o sa fiu o fiinta plictisitoare cu timpul planificat si tone de teme pe care chiar le voi face.Da , da , am zis bine : pe care chiar le voi face.Dar este chiar asa de greu sa ai o postare pe zi?Poti avea chiar asa de multa inspiratie?Ok , ok , as avea multe de povestit , dar este personal , nu ca as avea secrete fata de tine.[deobicei m-as fi precacut ca ma inec , in timp ce radeam].De exemplu Andrew Garlfield sau...am nevoie de o scuza plictistoare ca sa nu te faca curios...ce fac eu in timpul orei , deobicei cu colegul meu de banca nesuferi , strangandu-l masa de oraji puternic.Adica nu va starneste intersul , nu-i asa?Plictisitor , stiu , stiu.Ar trebui sa ma duc sa-mi sacai prietena cea mai buna , dar ceva ma tine aici.Nu spun mai multe.Promit.Fug.Sper sa scriu si maine.3 zile una dupa alta.Bun inceput.:)

This is my fucking life

Sa pari ca esti ok.....este greu.

Sa fii sincer....ca si cand a minti.
Sa te prefaci....sa fi cine vrea lumea sa cunoasca.
Sa plangi in prostie....sa fi real.
Sa acuzi ceva...e clar ca nu te-ai putut abtine sa plangi.
Sa-ti fie dor de cineva are mai multe etape : criza de plans , fericire , drama totala si plans.

Moarta si in extaz de fericirea intr-o noapte.

:)

Pentru ca sunt

Simt fericirea cum imi curge prin vene ,cum ma face sa zambesc tampeste ,cum...Cum ma provoaca sa ma distrez.Da..da , stiu sunt imbracata toata in roz , doar cizmele sunt negre.Nu conteaza asta , dar daca rozul ma face fericita o sa ma imbrac doar in el.Afara soarele a rasrit si ma cheama sa rasar si eu.Mai astept putin.Daca ar fi mult mai cald as putea iesi doar in bluza mea mai larguta , dar nu este.Poate din cauza "noului sange" voi putea radia de caldura.Aceat lucru de pe fata mea ,care are carateristice gropitele si linile expresive ma face sa vreau sa ma invartesc in prostie , intr-o rochita mai scurta de vara , in talpile goala , in mijlocul pustiului , doar eu si visul creat.Da , ma simt minunat si nu , nu o sa gasesc prea repede butonul de Off , ci de amplificare , ca si cand as fi un vampir , dar soarele nu ma uraste.Nu sunt blestemata sa stau in casa cand totul e mirific afara.Chiar nu sunt.Azi doresc binele tuturo si sa nu-mi mai revin din aceasta stare.

O speranta

Amanda , o Doamne , Amanda.Stiu ce vreau sa scriu , dar e scurt , chiar banal.Mai mult...Mult mai mult....Chiar prea mult.Amanda este ca o salvare.Ma cheama sa scriu mereu , dar nu ma simt in stare in fiecare moment.Cred ca imi este frica sa nu mai am idee de continuare , sau sa nu ajung la final si sa o las balta.Oare sunt asa de puternica incat sa o public?Sau sunt asa de puternica incat sa zic ca eu am scris-o?Si poate elevii ca mine o sa faca fisa de lectura la ea.Cat de bine suna!Si imi imaginez ca o sa fie probabil si la carturesti si tinerii o sa se uite la ea si o sa le ceara bani parintiilor lor sa o cumpere.Mmmm ce bine suna si asta.Dar sunt doar vise. P.S: si visele devin realitate.

Pur si simplu nu am scuza

Nu stiu ce ar trebui sa scriu.Nu am habar , doar mi-a fost dor sa postez din nou.Poate ar trebui sa vorbesc si despre asta : de ce lume zice ca am talent?Nu vad cum pot sa scriu diferit , original...Sunt un copil de doar 13 ani care traieste cu caietu si stilou dupa ea.Poate uni iau astea pentru autografe , liste de cumparaturi , muzica preferata , etc.Nu intelegeti gresit : imi place ca am acel ceva special , dar nu inteleg de ce eu?Poate ma subestimez.Exista milioane de copii care reusesc sa potriveasca cuvintele perfect.Pana la urma o sa ma contrazic si o sa zice de genu ca am castigat asta si altele.Nu are rost sa va plictisesc cu asta , deci o lasa balta.Accept ca lumea zice asta , chiar daca imi musc buza si ma rog sa nu ma mai laude.Nu-mi place sa ma mandresc sau sa fiu laudata.Poate de accea imi este frica sa public o carte , sau sa arat cuiva ce scriu. Vreau sa simt ca cea ce sciu acum ma face sa zambesc , sau chiar sa plang , dar nu , sunt o stana de piatra insensiblia.Chiar asa de mult m-am schimbat?Nu pot sa simt nimic , dar stiu ca am nevoie de acel nimic.Sunt vie , dar...Fara dar , imi caut doar scuze.Atatia ani am incercat sa fiua tare si sa ignor suferinta si acum urasc cea ce am devenit.Oare albinele nu sufera cand ranesc pe cineva?Mor si ele.Pe cine am ranit ca sa ma simt asa?Oare maine o sa-mi renin.Stai ca asta nu este doar o raceala.Nu pot molipsi pe nimeni si tare as vrea sa fie cineva ca mine , xu care pot sa impart suferinta.Dar nu-i vreau rau acelei persoane.Poate ca acum simt bunatate si de accea zambesc. E clar : amtalent pentru ca trimit sentimente in tot cea ce scriu si nu sunt o piatra pentru ca scrisul ma face sa simt , sa simt chestii pe care mortii nu le simt.Poate de accea imi este frica de moarte.

Pot sa-o spun fara tinere de inima : sunt depresiva.Da stiu...stiu...Nu e bine , dar asa sunt.Nu are cine sa ma repare , pentru ca nu sunt stricata.(Evanescence.).Da , recunosc , muzica ma ajuta.Cum altii isi iau medicamentele eu imi iau castile.Si da , ascult muzica trista , dar imi place.Si cea country , mai ales povestiile de dragoste ale lui Taylor Swift.Ma incanta un glas puternic care striga in microfonul ala , facand arcuri perfecte si note inalte sau foarte joase.Acum vro doi ani puteam spune ca o uram pe Tarja Turunen , dar acum o iubesc.Anu trecut ziceam ca Evanescence este muzica de satanisti , acum ii ador.

"So keep breathing

Go on breathe in

Keep on breathing

Go on breathe in

Just breathe"

Miroase a primavara

Si oare omul poate trece cu gandul peste limitele vizuale?Oare poate sa se joace cu natura cum se joaca si cu paleta de culori?Si uite un liliac inflorit din plin.Se simtea mireasma proaspata de dupa-amiaza.Mai e si un clopotel la tulpina copacului cu nuante de mov si maroniu.Poate cu o Sfanta bataia a unui clopo de biserica a unit prin mod religios doi oameni.Si  cei doi vestiti de floare par a se tine de mana , dar ii doar o craca de pom verdea , care se intalneste cu alta.Si proaspetele frunze sunt parca niste degete care se tin strans.Si parca ii vad certundu-se o iarna intreaga.Si vad in fata o biserica alba , in peisajul palid , dar totusi insorat.Ma gandeam la strabunica mea si parca am fost fermecati sa intram in curtea bisericii pe o usa de fer.Si dor printr-un gand.I-am aprins o lumanare , nu dor pentru bunatatea ei si pentru dorul pe care i-l patimesc.Nu o sa plang pentru ca te-am pierdut , doar o sa zambesc in lipsa ta.Stiu ca urasti oameni nefericiti.Inca mi te aduc aminte , vag ce-i drept : senina si cu un zambet batran.
Fratele meu mi-a zambit inocent.Cel mai fumos dar.Mi-am adus aminte ca eram pe strada.
Si intru in parc.
Oare oameni nu sunt speriati de o fata cu jeansi rosi , care poarta un pardesiu lung si gri si care scrie la un telefon , furata de tastatura?Si un fluture mi s-a ratacit in par.