Negru.Doar negru.

Negru.Negru era tot ce puteam vedea.Culori , umbre , artifici -nimic.Toate se defineau printr-un simplu si mohorat negru.Raze de soare , culori neon , eclipse de soare -nimic.O culoare plina de tristete si regrete.Stele , lanterne , becuri -nimic.Un refugi al ochilor deschisi sau inchisi.Luminite de craciun , ecrane tactile , tuburi de culori -nimic.O viata bazata pe contactele fizice.
Incep sa ma misc prin casa.Imi intind mainile si pipai ce-mi iese in cale : un fotoliu , masa din sticla , tocul usi si trec mai departe.Pasi cu pasi facuti incet.Atingeri rabdatoare pana ma impiedic de ceva.Nu pot recunoaste forma.Il incercuiesc cu amprente si totusi nu stiu ce este.Il aduc la nas ca sa-l miros.Platic.Ceva din plastic lasat pe podea.
Ma ridic si ma sprijin de tocul usi , insa ma las in jos plangand.Nu stiam ce era chestia aia si nici nu aveam cum sa aflu.Nu aveam cum sa aflu cum arat , in ce dugheana locuiesc si cum imi arata prieteni.Culorile aruncate zgomotos pe cer numite artifici ramaneu o taina.Nu aveam cum sa o patrund sau sa o aflu.
Clipesc de cateva ori.Tot negru.Mereu v-a fi negru.
Simt o atingere calda pe mana mea.O retrag rapid , insa , regretandu-mi gestul de mai devreme ; frica inexplicabila , imi cuibacesc buricele degetelor in culcusul palmei acestuia.

Scuzati-mi neinspiratia :)

Ma uit atenta la el.Il admir din toate unghile , ii masor toata perfectiunea , tot ce are mai bun el.Cu un gest rapid isi muta bretonul intr-o parte.Un reflex doar.Ochi lui negri se aseaza in ochi mei.Imi era dor de privirea lui inocenta.Acei ochii mari si migalaiti.....
Ma ridic de pe stana de piatra unde imi era scris numele si ma reped la el.Incerc sa-l iau in brate , sa-l strang puternic , sa nu-i mai dau drumu nici o data , insa trec prin el.Nici nu ma observa.Nu ma simte.Incer din nou si din nou...pana un plans isteric ma bufneste.Si vad si cum lui ii curge o lacrima nevinovata.Cu fata la piatra unde am stat zaresc  un nemarginit de pietre.
-Marilen , Jon , Azra...incep eu sa le citesc prenumele tuturor.
Il vad cum lasa o floare la piatra mea si dupa vrea sa plece.Ma grabesc sa-l prin de mana si , prin minune , reusesc sa-l opresc pentru doua secunde.
-Bria?rosteste acesta nedumerit.

Owl...

Si ii capturez privirea atroce.Ma misc si ma urmeaza si ea.Nu pierd contactul vizual.Inca cativa pasi si ma lipesc de gemul imens , ce-mi tine loc de perete.Stiind ca privirile insistente asupra bufnitei mele luara sfarsit , m-am intors ca sa vad marele oras.New York , vazut dintr-un apartamente de la etajul 87.Imi lipesc palmele ca un mic copil si gust agonia statornica in acet oras , privind oameni care strabat trecerea de pietoni.Rosu.Urmeaza o serie de injuraturi si o consultare cu ceasurile lor scumpe.Un om , mai rotofei ce-i drept , isi face curaj si inacerca sa treverseze strada , insa este asaltata de calxonurile insitente a unui taximetrist obranit.Fara a fi deamagit , omul isi daduse seama ca isi riscase degeaba viata ca sa ajunga unde trebuia sa fie la ora asta.Se da inapoi , intregandu-se in multimea din spatele lui.
O pata de culoare , un alb pur imi taia calea privitri.Geamul rece se aburi.Mai multe bilute coborau in zbor , razlete , zgarie norul.Si din ce in ce mai multe incepura sa zaboveasca in aer , pana facura contact cu asfaltul.Topiti , plini de speranta , fulgi inca isi mai faceau aparitia , sperand ca vor cuceri spectaculosul oras pana la apusul soarelui.
-Da Bu-hu-hu.rostesc calma catre bufnita mea alba.A venit vremea ta.Poti sa-ti faci de cap.
Parasesc geamul , panorama impresionanta ,  si deschid cusca bufnitei mele , lasand-o libera prin apartament.Neindemanatica , darama o vaza , agata peredelele si dupa isi dadu curs zborului : iesi fix pe balcon si dusa fu.Departe de mine , cautandu-si singura un drum propria in viata.

Lacul

Stiu ca este scurta , stiu ca este stupida , insa ceva ma retine sa o sterg.

Fata isi arunca toate hainele si ramase in chiloti.Isi puse mana pudic peste sani si se pregati sa sara in apa.Destul de rece , mai rece decat briza de dimineata , era relaxanta.Aceasta incepu sa inoate inspre fundul apei.Acolo vazu tot felul de plante , imbarligate pe corpurile unor persoane decedate.Cel putin ce mai ramase din ele.Incearca sa tipe , insa ii iese tot aerul din gura si lesina , cazand in bartele unui schelet.

Le fake me.

Si daca as ruga universul sa-mi dea pace , mi-ar da?Toata nefericirea acaparata pe parcursul anilor s-ar evapora , lasandu-mi dresptul sa fiu fericita?Sunt fericita , intr-un mod fals si trecator.Zambetul este doar un reflex al chipuli."plansul....imi plange inima G. , ochi mei nu mai pot face asta.tot chipul meu s-a obisnui cu prefacutul sunt bine.pana si acum , pe cea mai trista si superba melodie ranjesc.un ranjet plin de tristete si de durere , care denota doar...o falsa fericire.".Intelegeti?Acel periodic sunt bine m-a facut dura , inchisa si minciunoasa cu mine insami.Sensibilitatea mea....este ca o suflare de vant.Rara , aproape inexistenta.Nu , nu ma mai consider un monstru , deoarece nici o data nu am fost , ci doar o piatra.Aruncata , ajunge undeva , insa fara lupta sta intr-un singur loc.Nemiscata si neclintita.In voia sorti.

Eu.Din nou.

Acum cateva zile a fost ziua blogului.Un an.Doamne.Nu am cuvinte.Imi vine sa plang , sa plang atat de tare...Imi era dor sa scriu , insa nu am gasit subiecte.Nu am gasit timp.Nu am gasit ambitie , ambitia mea de scorpion.Pe care inca o am si sunt sigura de asta.Sunt mai dura , mai inchisa , mai originala , mai....mai eu.Stiu ca nu suna bine , da asa sunt.Am invatat sa nu mai tin la orcine.Sa nu mai sufar cand frunza hotaraste sa paraseasca copacul.
Ieri am patinat din nou.Si a fost bine , prea bine.M-am ragasit in viteza gheti , in alunecare , in curbele prea scurt luate si in impiedicaturile tipice mie.
Nu stiu ce vreau sa spun.Imi era dor sa scriu.Si imi este dor de tin.Stii tu cine.Mi-ai amintit ca astazi este ziua blogului.Si mi-am dat seama ca nu m-ai uitat , in ciuda ca eu am trecut peste.Da , imi este enorm de dor de tine , da am prieteni noi.Care sunt geniali.Behaim in autobuz , glumim, ne distram si facem lucruri pe care nu le-am facut nici o data cu tine.
Imi vine sa plang....in  sfarsit.
Vantul bate precum lacrima-mi curge.Si cristalele de sare curg in jos catre pieptul care face efort.Calmeaza-te papusa , viata e mult mai dura decat vreo tu sa o simti.

Stai.Intoarce-te.Saruta-ma.

Si se intoarce.Ochii ei violeti ii intalnesc ochii lui caprui.O lacrima fina ii curge pe obraz , lasand in urma o dunga transparenta.Buzele ii tremurapentru un fremat.Un lucru dedicate lui , pe care nu-l poate auzi nici ea.Baiatul se apropie si o prinde de soldul subtire , cat o aschie , si ii lipeste bazinul de al ei.Fata il impunge , il loveste cu pumni in piept , insa nu indrazneste sa-l loveasca cu putere.Ii acapareaza mainile si o linisteste , dupa ii da suvita casatanie pe dupa ureche.Se apropie sa-I sopteasca ceva , insa incepe sa-I sarute ureche.Si buzele I se muta catre gat , catre obraz si se opresc asupra buzelor ei crapate.Fata vazant ca nu are rost sa riposteze il sarut.Ii stranse fata intre plame si isi lipi apasat buzele de buzele lui.Nu-I putea rezista.Il iubea prea mult ca sa-l lase sa plece acum  , sau chiar sa se retraga ea acum.Jocul lor continuase asa de mult incat devenise o rutina.Aceste certuri neinsemnate , care apareau din minusculte motive , cuvintele aruncate gresit , spuse doar la nervi cu care se ranisera.Totul era o greseala.

-Imi pare rau.Nu am vrut sa sune asa.Chiar nu am vrut….

-Insa a sunat asa.ridica ea tonul;Mereu isi ridica tonul.Isi mentinea vocea in forma agresiva , usor defenisva ca sa nu para moale in fata lui.

-Nu am vrut sa zic ca mutatul cu tine a fost o grseala.

-Ce baiat mare.La 21 de ani nu poti sa spui un lucru fara sa-l regret.

-Charlote , nici o data nu am regretat ca ti-am spus ca te iubesc.

-Decat in fiecare seara!

Charlote era genul de frumusete din ani ’70 , cu trasaturi aspre si serioase , fara plic de plasticitate in expresi , doar rigiditate.Ochii dati doar cu tusi ii cursesera pana la linia  expresiva a obrajului , care era arcuit din cauza plansului.Fata ii era incordata.Buzele carnoase , rozali  , aprope corai , ii devenisera aspre si sparte.;Pe acetea se puteau observa niste urme fine de dinti.Parul pana la cot , prins intr-o coada impletita , ii navalea peste tota fata.Camasa alba , usor transparenta ii era baga in blugi mulati negrei  , stransi de solduri cu o curea lata din piele , crem , cu model country.

Aceasta se aseza pe fotoliul rosu si isi dadu jos cizmele crem , pana sub ghenunchi , vintage , fara toc si isi stranse piciorele la piept.;Corpul ii era subtire , atat de subtire incat putea fi numita anorexica.Avea cat de cat forme , insa nu foarte proeminente.Pieptul destul de rotund , nelasat si fundul usor bombat , insa insesizabil.

-Si ce ai de gand sa faci acum Charlote?Ti-am zis ca imi pare rau.Chiar imi pare.Trebuie sa ma crezi pe cuvant.

-Te cred.Insa vreau sa ne despartim.rosti Charlote , dupa isi aseza castile in urechi si dadu drumu la I-pod.Katy Pary.Teenage Dream.

Baiatul ii zmulse casca din ureche.

-Te iubesc Charlote.rosti el si isi lua haina din fas si pleca.

Bate vantul , frunzele

Toamna , a venit si toamna mai repede decat ma asteptam.Insfarsit aerul cald de vara pleca , soarele arzator se retrage si vacanta se termina.Mici adieri de vant fura frunzele copacilor si le aduna in mormane.Atmosfera exagerat de calda se elibereaza si se raceste usor usor.E toamna oameni buni!Insfarsit e toamna si am ramas cu creativitatea seacata.De cate ploi mai este nevoie pentru a o reumple?De cata tristete mai am nevoie pentru a fi impinsa sa scriu?De cata rabdare mai am nevoie pentru a-mi reveni?
Sunt ca o fantana goala , fara strop de apa , care inca este incercata.Si vine galeata goala , si din nou , si din nou.Oare cand s-o rupe franghia?

Talentul pleaca , imaginatia dispare.Raman eu.

Vara....Vara se termina.
Vara aceasta a fost cea mai geniala vara din viata mea.Am cunoscut persoane la care tin mult si care tin si ele la mine , in care pot sa am incredere fara sa ma indoiesc si care pot sa aiba si ele incredere in mine , am cunoscut sentinemtul de fericire , o fericire tampa de copil de doi ani.O fericire atat de placuta.M-am lasat purtata de val vara aceasta , am simtit cum ma indragostesc , de mai multe ori , cum doar el imi poate vindeca orice durere sau doare el ma poate face sa zambesc.Sincer ,acum mi-a tracut.Insa am trait si asta.Am purtat si un dor inexplicabil fata de o persoana la care tin.Da , am si plans.Am ras.Am facut o groaza de prosti care vor ramne ascunse in zambetul meu.Zambetul care ma demasca cand mint.In ochii mei , care desori ma tradeaza.
Vara aceasta nu am mai fost asa de deprimata.Nu am avut nevoie non-stop de muzica , sau de lumea mea.A fost chiar bine.Am luat o pauza de la lumea mea.Lumea care acum trei luni ma tinea treaza , vie , chiar fericita.Ei , gasca cu care stau , ma fac fericita.Pentru ca ei sunt grozavi.Sunt nebuni , amuzanti , prosti in felul lor.
Insa vara asta am renuntat la scris , desenat , pictat , la Amanda!Am renuntat la cine eram.Exagerez!Mereu voi scrie , acum este doar perioada  cand nu am avut nevoie de scris ca si de un medicament.Am fost treaza si nu a fost asa de rau.Chiar a fost foarte bine.Si Amanda , v-a fi un succes.Nu am mai fost nici o data asa de increzatoare.Sunt sigura ca Amanda v-a multumi pana si gurile rele.Pot sa ma opresc din scris , din cititul despre ea , insa nu o pot uita.O port de doi ani cu mine si nu mai am cum sa renunt.
Vara asta am dansat la bara(de scuturat covoare) , m-am batut cu clatite , am aflat ca skatbord-ul nu e de mine , am avut conflicte cu ba...domne in varsta , am jucat footbal(pentru prima oara) , am fost pe acoperisul blocului , mi-am facut prieteni adevarati , m-am indragostit si alte lucruri nebunesti pe care nu am de gand sa le mai spun.
Vara asta mi-am dat seama cine sunt.
Deci , vara mea a fost grozava.Vara ta cum a fost?
P.S:poate nu mai scriu asa de frumos / genial ca inainte , insa da-mi cateva clipe sa-mi dau din nou drumu.Am stat o vara departe de tine.Nu crezi ca sunt prea emotionata ca sa mai scot o drama de a mea?Sau o poveste adorbabila de romantica?Si cat de dor imi este sa scriiu o drama....

Si poate vom ramane

"In iubire totul se schimba , toate devin insemnate , dintr-un nimic se naste un colos."

Tudor Arghezi.

Imediat dupa pod era facuta o poteca din pietris , care duce spre un luminis imens.Pomi inaltii , gigantici chiar , isi lasau umbra sa joace pe iarba.La tulipinile acestora se leganau flori salbatice , de diferite culori , in timp ce coroana lor era acoperita de pasari ce-si ciripeu cantecu de leagan.Nori pufosi aglomerau cerul luminos , in timp  ce soarele trimitea razel puternice din colturi ascunse.

Amanda se opri in mijlocul luminisului si incepu sa se invarta "orbeste" , mangaiata de usoare suflari ale vantului si piscaturi ale soarelui.Subtirile glezne ii jucau in iarba.Taylor se apropie de aceasta si facu o plecaciune.

-Imi dati mana , domnita?isi ridica acesta privirea din pamant.Mana care ii era pusa la spate se potrivea cu accentul sau britanic.O incercare de accent britanic.

-Desigur.ii darui Amanda mana sa , rece si fina.

Acesta o tine apasat pe spate , mana tremurandu-i usor.Pozitia Amandei era foarte eleganta , fiind vizibil ca a facut balet.Taylor ii dadu drumu ca sa faca o pirueta , dupa o lasa pe spate.Ii capta contactul vizual si incepu sa cante:

-I keep dreaminc you'll be whit me and never go.canta acesta acompaniat de Amanda.Stop breathing if I don`t see you anymore!

-Far away.Nickelblack.Te iubesc.Amanda isi puse mana peste gura , nedezlipindu-si ochii din ochii lui.Melodia , da , iubesc...melodia.ea zambi neindemanatic in timp ce Taylor zambea.

-Si eu.