Incercand lucruri noi

Clopotul biserici a inceput sa bata puternic.Fiecare sunet ma atragea mai aproape , tot mai aproape.Vantul imi flutura parul lung si roscat.Kayla , prietena mea s-a intors catre mine si mi-a lipit o palma peste obraz.Avea un zambet nazdravan , ce ce insemna ca o distrase gestul ei deloc bizar.I-am aruncat o privire destul de aspra , insa rasul ma demasca-mereu o facea-.
 -Draga mea-incepuse sa imi spuna asa pentrt ca i se parea mai chic-nu vad nici un baiat ata de bun incat sa-ti fure privirea ta copiareasca.
As fi vrut sa comentez , dar privirea chiar imi era leita cu a unui copil de opt ani : pe chipul palid purtam doi ochi albastrii , ca de exchimos.Parul imi era lasat liber , in bucle discrete , de culoarea morcovului.Picioarele imi arata ca doua bete in blugii albastrii deschisi.
-Ne vedem la scoala , bine?am ignorat-o in timp ce i-am taiat calea , traversand spre cladirea care gazduia biserica.Aceasta era alba-daca se mai putea spune asta -cu geamuri baricadate.Nu ma speria , nu ma mai speria.M-am oprit in fata acesteia.Ce ma atragea asa de tare in ea? Mi-am adunat toata forta pentru a impinge usa din beton , care era exagerat de grea.Praful mi-a invadat nasul , facandu-ma sa tusesc.pe jos erau cioburi amestecate cu tencuiala cazuta de pe pereti.am pasit inauntru , pe varfuri , fiindu-mi frica sa nu imi intre ceava in picior.in fata mea , prin norul de praf zaream o bancuta lunga , maro , destul de zgariata.m-am apropiat cu pasi marunti :pe banca era intinsa o fetita micuta.avea aliura de inger :parul lung si blond , care ii pica fix pe rochia alba , in ciuda prafului.apropindu-ma , am inceput sa tremur.fata era transparenta , ca o fantoma.-in acest moment chiar vroiam o palma de la kayla-.instincti mi-a venit sa tip , dar , ceva-o mana-mi-a acoperit gura.nu-i simteam caldura pielii , nici linile maini , dar nici mana in sine.mi-a dat drumu si m-am intors spre acea persoana -disparuse.Nu cred in fantome , vampir sau alte porcari de genul asta.sunt doar chesti comerciale , dupa care sunt inebuniti oameni.insa cine ar crede ca o fata atat de schiloada ar intr singura intr-o biserica abandonata , care se spune ca e bantuita-iaras nu cred.oameni au tendinta de a spune lucruri de genul asta doar pentru a speria tineri de varsta mea.cred ca o fac pentru a ne tine la distanta de spatiile inchise , dar deobicei ne atrag mai tare.destul de patetic , nu-i asa? Plictisita de sf-ul vazut m-am hotarat sa plec.pand la urma fetita aceea probabil era doar o papusa-nu o sa stau pe ganduri de ce era transparenta-si mana aceea era doar costinta mea care imi zicea sa nu tip.am trantit usa de beton in urma mea si am vazut ca incepuse sa ploua puternic-nu puteai sa vezi la 2 metri in fata-.ceva vroia sa ma tina in biserica asta abandonata , dar nu-mi place sa le fac oamenilor pe plac.am inceput sa alerg prin ploaie , improscandu-mi cu noroi blugii.ghiozdanul mi se fataia enervant pe spate.m-am oprit sa-mi trag sufletul.cerul era din nou albastru.scoala era fix in fata.turnurile in stil gotic ma fascinau de data aceasta , inur-un mod absurd.le vedeam in fiecare zi.scoala era coustruita din caramizi maro si crem.o constructie sumbra de imensa. Ajunsa in fata usi de clasa , am ciocanit uror , mi-am facut curaj si am intrat.profesoara de biologie era deja in clasa.am lasat privirea in jos.era cea mai mare greseala sa o privesti in ochi cand intarziai , are o jprivire aspra , extrem de aspra. -scuzati-ma ca am intarziat.am rostit lin. 
-Domnisoara Liz , poti sa pleci acasa pentru toata ziua :noi nu aceptam intarziati.sper ca maina ne voti onora cu prezenta la timp. 
-Dar... 
-Fara dar.te asteptam maine.mi-a zis profesoara ininte sa ma scoata afara. Scorpia!fata lui kayla era destul de calma , in ciuda reprosului din ochi.
Am decis sa plec , totusi fericita ca nu trebuia sa stau uda la scoala.Ce ar trebui sa fac?Sa ma intora in biserica pentru a vedea daca mai era fata aceea sau sa plec la sora mea mai mica?Pana la urma am hotarat sa plec inspre biserica-era in drum spre casa.
Nu a durat mult ca sa deschid usa.M-am repezit spre banca din lemn :era goala.Se pare ca nu existau finte mistice care sa bantuie biserica.Mi-am rasucit picioarele , gata de plecare , insa un om intrase in locul acesta "bantuit".M-am grabit sa ma ascund dupa un vitraliu.Satele imi era lipit de perete , tinandu-mi picioarele stranse la piept. 
-Carla?rosti voce acestuia-acestuia pentru ca vocea era mult mai groasa decat a unei fete-.carla probabil era fetita intinsa pe banca. 
-Nu suntem singuri aici jon.rosti o voce subtire si de copil.e o fata a scunsa dupa fereastra colorata. 
-Suntem fantome carl , nu ne poate vedea. 
-M-a vazut de dimineata dormind.am folosit lantul de la tine ca sa nu tipe.a scos un pandantantiv mare si rotund din fier. 
-Unde ziceai ca s-a ascuns?rostind aceste cuvinte am inceput sa tremur.ce arede gand sa-mi faca? 
-Te rog sa nu-mi faci rau.a fost tot ce mi-a trecut prin minte.baiatul , jon , s-a aplecat si m-a apucat de brate , ridicandu-ma.ochi ii erau negri la fel ca parul.m-a zmucit pana am picat usurata pe banca.
-de ce esti aici?ma intreba el.
-nu stiu.s-a apropiat de mine si m-a zgaltait.
-nu ma minti!
-chiar nu stiu.ma jur.
-nu mai minti!a tipat el inspre mine.
-las-o.vorbi lent si calm fetita.de ce esti aici?
-nu stiu.imi pare rau daca am facut probleme.
-ce te-a adus aici?
-clopotul biserici.nu stiu ce mi-a venit.
-ea este cea pe care o asteptam.i-a aruncat fetita o privire lui jon.tatal tau a murit in razboi , mama ta este ziarista si sora ta are sindrom down.mi-a curs o lacrima cand am auzit de cicilia.nu trebuie sa plangi.mi-a sters lacrima.nu merita : esti menita sa mori.mi-a picat fata.
-ce?am inceput sa plang. -liz...incepu aceasta.din acest moment nu mai poti sa iesi de aici fara sa fi insotita.
-parca erati fantome.am zis fara sa cred nimic.
-avem un pandantiv care ne ajuta sa aratam ca oameni.se baga jon.
-pot macar sa merg la cici? -merg cu ea.ma zmuci jon.
Ieind pe usa am prins curaj sa-i vorbesc.
-cu ce am gresit?m-am pozitionat in fata lui.
-mergi!mi-a vorbit el non salant.
-explica-mi!l-am oprit din nou.
-Liz , esti o fata frumoasa si nu meriti sa mori , dar nimeni nu poate explica de ce.Eu o sa incerc sa te apar.M-a luat din nou de umeri.Uite-te in ochi mei. -Ai ochi frumosi.am reusit sa zambesc.
-Promite-mi ca nu vei avea incredere in nimeni. 
-Promit.
Jon ma pupa pe frunte ca un tata protector.Nimeni nu mai facuse asta de multa vreme.De cand tata murise.
Pana acum puteam sa jur ca nu exista fantome , dar Carla , si Jon , ma pusesera pe ganduri.Deobicei nu puteai simti buzele unei fantome , dar ale lui jon fusesera prea reale.Nu existau medalioane pentru fantome , sau cel putin asa credeam.O doamne , am agreat ca exista fantome.

Si visez cu ochii deschisi

Si am aflat cum este sa fi cititor : nu sti ce se v-a intampla si nu ai control asupra personajelor.
Si am aflat cum este sa fi scritor : nu sti cat vei scrie , dar vei sti mereu cea ce trebuie sa scri.
Si am aflat cum este ca auzi " cartea este geniala".Te simti special pentru ca scrii si tu o carte.
Dar niciodata nu m-am gndit , sau am aflat , cum este sa auzi o critica legata de cartea ta.Cum
ar trebui sa raspunzi la asa ceva?
"-Inceputul este banal.
-Pentru ca am avut nevoie de o introducere mai delicata.
-In schimb intalnirea dintre cei doi ma amuza.Parca isi danseaza sentimentele.
-Va multumesc.Am avut nevoie de vro cinci rescrieri pana sa ajung aici.
-In schimb despartirea este destul de stranie , ciudata , misterioasa.
-Va ganditi si la unica?
-Desigur!Puterea cu care fuge amanda din camera , sentimentul acela de tristete , lacrimile ei , inima care ii bate puternic , totul apre asa de real!
-Stiu.Tot ce am scris atunci simteam si eu , mai ales respiratia greoaie.
-Si brandurile introduse!Nu arata ca o snoaba , dar predomina un pic cartea.
-Nu stiu ce sa zic , m-am jucat un pic cu hainele.
-Vreodata Amanda a luat decizi pentru tine?
-Mareu am sustinut si gusturile ei.E delicata , rafinata si o persoana eleganta.Nu am cum sa o ignor.
-Cum ti-o imaginezi?
-Amuzanta chestie!Pe un sait am gasit o poza cu o fata brunetea-castanie , frumusica la fata , destul de slabuta.Mi s-a parut chiar o ironie sa vad un om care seamana cu ea in poza.
-Cine este?
-Ashley Greene!O singura poza cu ea purtnd o camasa oxford.Nu am cuvinte!Aproape identice!
-Observ ca ai o relatie stransa cu personajul tau.
-Este adevarat.Amanda este o persoana importanta in vaiat mea.O desenez , ma gandesc mereu la ea si nu pot sa o uit.
-Ce o atrage laTaylor?
-Poate amintirea sarutului din acea seara cand inca avea cicatrice.Nici odata nu m-am gandit la un motiv concret.Dragoste!Acesta este cel mai potrivit raspuns , pe care nimeni nu-l poate explica.
-Cantecul dedicat in padure si comportamentul respectuos fata de ea..Ce poti spune despre acesta?
-Nickelblack-Far away.Mi s-a parut un moment destul de romantic si de comic , mai ales ca Amandei ii scapa ca il iubeste si dupa a dres-o spunand ca iubeste cantecul , tocmai bun momentul pentru un sarut.
-De ce ai ales ca Amanda sa alerge in casa plangand?
-Amanda se gandea la sentimentele lui Kerli pentru Taylor si nu a vrut sa-i intoarca roata.
-Cum adica sa-i intoarcaroata?
-Kerli l-a sarutat pe fostul prieten al Amandei.
-Chiar daca Kerli i-a facut rau , tot Amanda se simte vinovata?
-Amanda....Amanda este pasnica si nun prea doreste raul nimanui.
-Nici a lui Mandy?
-Amanda incearca sa evite contactul cu aceast , dar nu prea ii reuseste.
-Deoarece i-a raspun de pe telefonul lui Taylor?
-Da , asa este.
-Si David.Amanda simte ceva pentru el?
-A avut un moment cand a simtit ca are incredere in el , doar pentru ca i-a trezit niste amintiri , in schimb nu prea il suporta.
-Cash , o scumpa de Cash , se indragosteste de acesta?
-O sa vedem pe parcurs.
-Si Amanda ce face cu Stefan?
-Amandanu prea stie de simte pentru el , dar in nici un caz iubirea ca si pentru Taylor.Avea de mult sentimente pentru Stefan , dar uneori este prea tarziu.
-Deci vrei sa zici ca Stefan este a doua varianta?
-Nu chiar.Amanda tine o groaza la el , dar totul este ciudat pentru ea.
-Svetlana si impaca cu ideea ca a fost mintita?
-Sincera sa fiu am avut de gand sa sufere , dar mereu am prezentat-o ca o femeie puternica.
-Dar o sa o ierte pe Pamele?
-Tradatori tradatori ramn.
-Pana la urma Aamanda il v-a mai intalni pe Sven?
-Amanda este pre desteapta pentru a se pierde in niste ochi albastri.
-Dar v-a merge la facultatea de balte?
-Are talent si nu trebuie sa-l iroseasca.
-Si cand vei termina cu Amanda , chiar vei termina cu ea.?
-E cea mai buna intrebare!Momentan cred ca Amanda este nemuritoare.Nu o vad plecand prea curand.Are nevoie de un final calumea si nu stiu cand o sa ajung acolo.
-Insa crezi sa ovei termina?
-O parte din mine vrea , alta nu.Stiu ca mreu o voi putea citi de la capat."

Zambet stupid.Back to normal!<3.O da!

Lacrima , o dulce lacrima

Cine a spus ca poti fii mereu fericit?Cine a spus ca , inauntrul tau esti trist , insa la suprafata pari fericit?Il urasc pe bunicul meu pentru ca mi-a amintit ca sunt un nimeni care scrie intr-un nenorocit de caiet in loc sa-si traiasca viata , sa doarma noapte , sa fie cineva apreciata.Nu pot fii cine vreau!Pot doar ca creez un personaj destul de puternic pentru a reusi.Zambesc cand ea zambeste , simt cand ea iubeste si plang cand si ea plange.Dar eu , nu personajul pe care il construiesc , ce poate sa fac?Sa plang in prostie la gandul viitor , sa vad cum pierd ce am mai drag , sa... .Nu stiu ce ar trebui sa fac.Pur si simplu imi vine sa arunc Amanda ca sa pot sa fiu si eu cineva , dar undeva in interiorul meu stiu ca nu o pot face.Nu pot sa pierd tot ce am  facuta pentru a fii fericita.Am o viata falsa , un chip fals , un corp fals , doar sentimentele construie fals sunt adevarate.Iar nu vreau sa vina maine sa intru intr-o clasa care ... nu prrea ma suporta , sa fiu bagata in zapada pentru ca am iesit afara sau chiar sa fiu insultata.O persona v-a fii mereu atunci cand o sa am nevoie si in reste putine altele.Nu pot sa zic acas ce simt , pur si simplu nu vreau sa le zic problemele mele pentru ca stiu ca si ei au multe.Nu vreau sa ma descarc in fata lor pentru stiu ca voi plange in prostie.Nu vreau sa le arat ca inca plang.Totul este un secret trist.Mda...daca le-as spune tot...nu stiu cum v-a fi.
Macar stiu ca stiloul , Amanda si caietul vor fi meru langa mine ca sa ma mai jos cu viata si elementele bune din ea.

Mon monkey

Paramore.Decode.Bla bla bla.Inspiratie.Fara scoala.Zambet.Ea-cea mai buna pietena.Ma trazneste inspiratia.
Ne luam apararea rerciproc , chira daca renuntam la cei dragi atunci.Ne certam doar ca sa vedem cine castiga.Suntem la fel.Gandim la fel.Ascultam aceasi muzica.Ne batem cu frisca , scuipam cu apa , desenam in prostie.Nu cred ca intelegeti.Pare totul stupid , dar este special.Ambele suntem unici , originale , briliante.Separate sunt pierdute.Radem in prostei , bem multa cafea , ne plimbam in mall non-stop.
Cred ca o sa vi se para cea mai stupida compunere den pe blog , dar e cea mai de pret.E maimuta mea unica , chiar daca o mai da in bara.[ She is special , beleve me!;)-Mom monkey ]

Urechi mari

Omul se opri destul de brusc.In jurul lui se lasese noapte.Tufrisurile aratau ca animalele puse la panda , iar muntii ca niste uriasi furiosi.In fata acestuia era o poteca cu trei cai , care , strabateau fiecare cate o pestera a muntelui.Mergand pe cea din sranga se intalni cu un om orb.
-Buna seara , prietenul meu , stii pe unde se ajunge in oras?sopti acesta parca fiindu-i frica sa-l auda cineva.
-Da , domnule , trebuie sa o luati inapoi pana la celalalte poteci , dupa ceea mergeti pe prima si o sa dati de o padure pazita de pitici.Sa le zici ca eu te-am trimis acolo.
-Si daca ma intreaba cine sunteti?
-Stiu ei.zabi siret batranul si disparu din vazul drumetului.
Acesta pleca inapoi si se uita la toate trei potecile.Tresari usor si il asculta pe batran.Intra in pestrea intunecata.Merse ce merse si se opri.
-Batrane , mi-ai spus de o padure , nu si de o pestera intunecata.tipa acesta parca plictisit de drumeti facuta.Incet-incet , din capatul pesterei incepura sa se aprinda neoane.Un pitic sari cu o sabie inspre acesta.
-Urechi mari , nu-ti fac rau!Caut doar o padure ca sa ma duca spre oras.Un batran mi-a zis de acest drum.
-Gura sparta!isi increti piticul nasu lundu-l de mana pe trecator.O sa-ti facem un pat din frunze pe care o sa dormi.Maine te conduc chiar eu spre oras.
-Bine , urechi mari.Iti multumesc pentru ospilitate.il batu acesta prietenos pe cap.
-Nu ma atinge , isi increti acesta din nou nasul si lua distanta.

La la , Sol sol , La la , Mi.

O , da.Imi faceam unghile cu negru.Cum obisnuiam sa zic cu o draga prietena , mi le machiam.Am o groaza de amintiri fumoase cu ea.Nu le pot uita.Stiu ca am fost certata o perioada lunga , dar acum suntem ok.Vorbim(foarte rar) , dar in acele clipe rad cu ea int-un mod unic.Poate asta m-a facut sa nu o uit : este o persoana speciala care mi-a aratat ca scrisul , o Doamne scrisul , este ceva unic.Ii citeam mereu blogul.Mereu ma surprindea.Imi placeau povestile ei la nebunie.Am zis sa-mi fac si eu un blog , ca de , de ce nu as incerca.Prima compunere pot zice fara strangere de inima ca a fost jalnica , dar nimeni nu mi-a zis asta.Am zambit si am continuat.Aceasta fata mi-a fost alaturi mereu cand am avut nevoie si sper ca si eu i-am fost.Imi zicea ca o fac sa zambeasca si sa se simta bine si eram fericita din acest motiv.Candva am fost si Bff.Inca vorbesc cu ea ca si cand ar fi asa.Nu mai stiu unde vroiam sa ajung.
Intr-un fel , concluzia este ca Nu eu sunt artista , ci partea dureroasa din mine.

My illusion, my mistake

O fosta iubire.Una noua.Cea mai buna prietena.O mincinoasa.Mama.Tatal vitreg.Despartire.Vacanta.Balet.Drama si un "te iubesc dureros".
Ugg , Converse , Zara , Diane von Furstenberg si alte branduri celebre.Un Minicooper , I-pad , bilete la concert si o geaca foarte draguta de piele.
Tocuri Jimy Choo si La Multi Ani.Apare Pamela.
Voi incerca sa nu fug.Amanda , Stefan , Cash , Taylor.
Ochelari Channel , vesta de blana , ruj rosu si o vezi plecand.Parul lung si brunet si o lacrima.Spune-i buna Amandei.

.

Un zambet senin

Stiu ca acum ma cert cu cea mai buna prietena a mea , dar sunt fericita , cum mereu mi-am dorit.Am zambetul acela plin de viata , care i-a forma cu fiecare cuvant scris.Stiu ca o enerveaza cand am dreptate , dar continui sa-i arat asta.Continui.Nu stiu de ce.Poate sunt obsedata de a avea dreptate?.Eeee.Ma rog.Azi probabil v-a fi a cincea postare la rand si o sa urmeze o pauza mare pana la wekeend.Am scoala.Imposibil.Mi-e dor de vacanta.Meregeam la piscina acoperita , scriiam , citeam , ascultam muzica si ma culcam tarziu.Imi era frica sa stau singura in casa mare de la Campina , dar ma simteam bine.Slaba lumina care imi statea deasupra capului imi oferea , intr-un fel , siguranta.Era locul meu.Stateam acolo in fata monitorului si ma chinuiam sa ma uit la episoade , chiar daca se incarcau ingrozitor de geru.Trecut.Mi-e dor de aceasta mica parte.Chiar imi este.Si cand a dormit Andreea pentru prima oara la mine.La culcare eu numaram oi , iar ea Gude(cainele ei scump<33)."1 oaie , 2 oi , 3 oi , 4 oi , 5 oi , 6oi , 7 oi , 8oi , 9 oi , 10 oi.Beheeeheee.".

[You and I walk a fragile line
I have known it all this time
But I never thought I'd live to see it break
It's getting dark and its all too quiet
And I can't trust anything now
And its comin' over you like its all a big mistake
Holding my breathe, won't lose you again
Something's made your eyes go cold ]


A patra Postare:).Hip hip ura.